Titlul original:
Sung Birds
Conținutul cărții:
Este cântecul păsărilor muzică? Cel mai frecvent răspuns la această întrebare în Evul Mediu a fost categoric "nu".
În Sung Birds, Elizabeth Eva Leach urmărește utilizările postmedievale ale cântecului păsărilor în cadrul culturii muzicale occidentale. Ea explică mai întâi de ce un astfel de sunet melodios nu era muzică pentru gânditorii medievali și apoi analizează ontologia muzicii, semnificația comparațiilor dintre cântăreți și păsări, precum și relația dintre artă și natură, așa cum este pusă în scenă prin interpretarea muzicală a poeziei medievale târzii.
Dacă cântecul păsărilor nu era muzică, cum ar trebui să interpretăm reprezentarea muzicală a cântecului păsărilor în creația muzicală umană? Ce ne spune aceasta despre cântăreți, ascultătorii lor și statutul moral al polifoniei seculare? De ce a fost secolul al XIV-lea cel care a văzut începuturile acestei practici, continuată până în prezent în muzica lui Messiaen și a altora? Leach explorează argumentele medievale privind cântecul, limbajul și raționalitatea, ai căror termeni de bază supraviețuiesc nealterați până în prezent. Ea ia în considerare nu numai versurile în care cântăreții interpretează cântecele sau vorbirea păsărilor, ci și cele care reprezintă alte sunete naturale, nemuzicale, cum ar fi strigătele oamenilor sau lătratul câinilor. Dulceața periculoasă a cântecului păsărilor a fost invocată în discuțiile despre etica muzicală, care, din cauza alunecării potențiale între fiara irațională și femeia mai puțin rațională în comparațiile cu masculinitatea umană rațională, descriu cântecul femeilor ca fiind mai puțin decât pe deplin uman.
Argumentul lui Leach se învârte în cerc odată cu apariția înregistrărilor sonore. Această revoluție tehnologică - ca și echivalentul său medieval, inventarea cărții de muzică - a făcut din nou din relația dintre muzică și natură o preocupare acută a culturii occidentale.
