Pe marginea prăpastiei, 1939

Recenzii ale cititorilor

Primul volum al trilogiei este o explorare profund captivantă a vieții în Lodz, Polonia, înainte de al Doilea Război Mondial, concentrându-se pe complexitatea existenței evreilor înainte de Holocaust. În timp ce unii cititori o consideră o operă literară extraordinară, alții îi critică verbozitatea și personajele neplăcute. Autoarea, Chava Rosenfarb, este lăudată pentru caracterizările sale detaliate și pentru greutatea emoțională a narațiunii, care servește la evidențierea atât a vitalității vieții personajelor, cât și a tragediei iminente cu care se confruntă.

⬤ Dezvoltare profundă și detaliată a personajelor și portretizări realiste.
⬤ Stil de scriere accesibil, dar literar.
⬤ Oferă un context istoric valoros despre evreii polonezi în timpul Holocaustului.
⬤ Evocă profunzimea emoțională și experiența umană.
⬤ Foarte recomandat de cititori pentru povestea sa puternică și perspectiva unică.

⬤ Unele personaje sunt percepute ca fiind antipatice și greu de identificat.
⬤ Verbositate notabilă, cu ritm lent și detalii excesive, ceea ce conduce la o experiență de lectură plictisitoare pentru unii.
⬤ Poate fi o lectură obositoare și solicitantă din punct de vedere emoțional, în special având în vedere subiectul sensibil.

(pe baza a 16 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

On the Brink of the Precipice, 1939

Conținutul cărții:

Pe marginea prăpastiei, primul volum al trilogiei Copacul vieții, descrie viața celor zece protagoniști ai romanului în ghetoul din Lodz înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Chava Rosenfarb, ea însăși o supraviețuitoare a ghetoului din Lodz, Auschwitz și Bergen-Belsen, se bazează pe propria istorie pentru a crea personaje realiste care se luptă zi de zi să păstreze un sentiment de umanitate și demnitate în ciuda efectelor fizice și psihologice ale vieții în ghetou.

Deși romanul descrie experiențe îngrozitoare, lumina credinței în spiritul uman strălucește în fiecare pagină a acestui roman. Câștigător al Premiului J.

J. Segal 1972 și al Premiului Manger 1979 pentru literatură idiș".