Recenzii ale cititorilor
Rezumat:În general, „The Death Penalty: O istorie americană” de Stuart Banner este lăudată pentru echilibrul, profunzimea și examinarea detaliată a evoluției și complexității pedepsei cu moartea în SUA. În timp ce mulți recenzenți subliniază cercetarea temeinică și analiza obiectivă a cărții, unii o critică pentru că uneori este prea detaliată sau «vorbăreață», făcând-o să semene mai mult cu o disertație academică decât cu o istorie populară.
Avantaje:⬤ Prezentare bine documentată și detaliată a istoriei pedepsei cu moartea.
⬤ Abordare echilibrată și obiectivă, care permite faptelor și analizei să vorbească de la sine.
⬤ Narațiune captivantă care menține interesul cititorului, chiar și în domenii complexe.
⬤ Acoperă o gamă largă de aspecte conexe, inclusiv opinia publică, implicațiile juridice și contextul istoric.
⬤ Potrivit atât pentru cercetători, cât și pentru profani interesați.
Dezavantaje:⬤ Unele părți sunt considerate stufoase și excesiv de detaliate, ceea ce face să pară academică.
⬤ Cartea se concentrează în principal pe practicile anterioare ale pedepsei cu moartea, punând mai puțin accent pe problemele contemporane.
⬤ Repetarea anumitor subiecte poate diminua experiența de lectură.
⬤ Pot lipsi relatările personale sau mărturiile care ar putea adăuga profunzime istoriei.
⬤ Unora li se poate părea plictisitoare cu discuțiile sale juridice extinse și datele istorice.
(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Death Penalty: An American History (Revised)
Conținutul cărții:
Pedeapsa cu moartea ne stârnește pasiuni, așa cum o fac puține alte probleme. Unii consideră că luarea vieții unei alte persoane este o pedeapsă justă și rezonabilă, în timp ce alții o văd ca pe un act inuman și barbar. Dar intensitatea sentimentelor pe care le provoacă pedeapsa capitală ascunde adesea istoria sa lungă și variată în această țară.
Acum, pentru prima dată, avem o istorie cuprinzătoare a pedepsei cu moartea în Statele Unite. Profesorul de drept Stuart Banner povestește cum, de-a lungul a patru secole, au avut loc schimbări dramatice în modul în care pedeapsa capitală a fost administrată și trăită. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, pedeapsa era standard pentru o listă de infracțiuni - de la adulter la crimă, de la incendiere la furtul de cai. Spânzurătorile erau evenimente publice, organizate în fața unor audiențe de ordinul miilor, la care participau femei și bărbați, tineri și bătrâni, negri și albi deopotrivă. La început, spectacolul macabru avea scopuri explicit religioase - un eveniment plin de predici, confesiuni și penitență de ultim moment - pentru a promova mântuirea atât a condamnatului, cât și a mulțimii. De-a lungul secolului al XIX-lea, execuția a devenit desacralizată, din ce în ce mai seculară și privată, ca răspuns la schimbarea moravurilor. În mod ironic, în secolele XX și XXI, pe măsură ce a devenit o procedură liniștită, sanitară și tehnologică, pedeapsa cu moartea este mai divizivă ca niciodată.
Recreând cum a fost să fii condamnat, călău și spectator, Banner trece dincolo de dezbateri, pentru a ne oferi o înțelegere fără precedent a multiplelor semnificații ale pedepsei capitale. Având în vedere că aproape patru mii de deținuți sunt acum condamnați la moarte, iar aproape o sută sunt executați în fiecare an, este puțin probabil ca dezbaterea furibundă să se diminueze. Pedeapsa cu moartea este neprețuită pentru înțelegerea modului american de a aplica pedeapsa supremă.
