Personaje ale Reformei

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o perspectivă detaliată și catolică asupra Reformei, concentrându-se asupra figurilor istorice și evenimentelor cheie din acea epocă. Cititorii apreciază stilul de scriere captivant și perspectivele asupra motivațiilor din spatele Reformei, deși există preocupări cu privire la părtinire și acuratețe istorică.

⬤ Narațiune frumos scrisă și captivantă.
⬤ Bogată în detalii referitoare la figuri istorice importante.
⬤ Oferă o perspectivă clară asupra motivațiilor din spatele Reformei.
⬤ Ușor de citit și de înțeles, aproape ca un stil conversațional.
⬤ Mulți cititori au considerat-o pătrunzătoare și o introducere excelentă în perioada Reformei.

⬤ Extrem de părtinitoare față de perspectiva catolică.
⬤ Lipsă de citate și referințe, ceea ce o face mai puțin academică.
⬤ Unii critici au considerat-o inexactă din punct de vedere istoric și mai degrabă polemică.
⬤ Mulți au considerat că nu acoperă în mod adecvat liderii protestanți și contribuțiile lor.
⬤ Unele ediții au fost considerate prea scumpe pentru formatul lor.

(pe baza a 54 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Characters of The Reformation

Conținutul cărții:

În această colecție de scurte biografii, Hilaire Belloc, unul dintre marii istorici catolici ai secolului al XX-lea, își împărtășește opiniile cu privire la principalele personaje ale Reformei protestante, concentrându-se în principal asupra acelor figuri implicate în evenimentele din Anglia.

Prin fiecare relatare, Belloc demonstrează că motivele liderilor protestanți au fost rareori de natură religioasă, ci de obicei politice sau economice. El reamintește cititorului că creștinătatea europeană a fost cândva o singură entitate unită, sub autoritatea Bisericii Catolice, fiecare țară considerându-se o "provincie" a întregului. Cu toate acestea, mulți dintre prinții Europei au resimțit puterea pe care episcopul Romei o deținea în propriile lor ținuturi.

Reforma, ajutată de ascensiunea naționalismului, a fost un mijloc pentru nobilii Europei de a scăpa de autoritatea papală și de a-și conduce independent teritoriile. De asemenea, a oferit monarhilor europeni controlul asupra Bisericii și asupra tuturor proprietăților acesteia de pe teritoriul lor, inclusiv asupra impozitelor care, în mod normal, ar fi fost trimise la Roma.

Prin urmare, nobilii s-au îmbogățit prin confiscarea averii Bisericii și s-au împotrivit oricărei forme de reconciliere dacă aceasta însemna returnarea averii proprietarului său de drept. În generațiile următoare, teama de această posibilitate a oferit claselor nobiliare un stimulent pentru a rămâne în tabăra protestantă.

În plus, liderii politici ai "Contrareformei" nu au fost atât de eficienți pe cât ar fi trebuit, permițând adesea propriilor agende dinastice sau naționaliste să aibă întâietate în fața restaurării unității religioase în Europa.

Ca de obicei, perspectiva istorică a lui Belloc oferă genul de înțelepciune atemporală rar întâlnită în timpurile moderne.