Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Poetry as Experience
Poezia ca experiență a lui Lacoue-Labarthe abordează problema unui limbaj liric care nu ar fi expresia subiectivității. În analiza sa a poziției istorice a poeziei lui Paul Celan, Lacoue-Labarthe definește subiectul ca fiind principiul care întemeiază, organizează și asigură atât cunoașterea, cât și acțiunea - un principiu care s-a transformat, cu cea mai mare violență în secolul al XX-lea, într-o figură nu numai a dominației, ci și a exterminării a tot ceea ce nu este el însuși.
Acest subiect complet universal, abstract și, în cele din urmă, sinucigaș, eradichează orice experiență, cu excepția singularității acestei experiențe a golirii. Dar ceea ce rămâne, așa cum a insistat Paul Celan, este o rămășiță doar pentru vocea lirică: Singbarer Rest. Analizele detaliate ale lui Lacoue-Labarthe a două poeme decisive ale lui Celan, "Tubingen, Janner" și "Todtnauberg" - unul un răspuns la Holderlin, celălalt la Heidegger - și lectura sa susținută a "Meridianului" prezintă versul lui Celan al singularității ca mișcare la și dincolo de granița experienței generalizabile, adică, ca o experiență, o traversare a unui câmp periculos, în care limbajul nu mai domină nimic, ci mai degrabă comemorează golirea conceptelor și prăbușirea puterilor constitutive ale subiectului.
Pentru Lacoue-Labarthe, poezia de după Shoah, poezia singularității dezgolite, nu mai este o poezie care ar corespunde conceptului de subiect - sau, de altfel, conceptului de poezie - ci este mai degrabă limbajul deceptului. Numai dezamăgită de limbajul eroic al poeziei idealiste și de tendințele mito-ontologice ale filosofiei, poezia lui Celan poate menține deschisă posibilitatea unei alte istorii, a unui alt viitor.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)