Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea este lăudată pentru că deschide noi drumuri în intersecția dintre știință și religie, oferind perspective profunde și o narațiune frumoasă care onorează emoția și imaginația în discursul științific.
Avantaje:⬤ Frumos scrisă
⬤ deschide noi drumuri în dezbaterea dintre știință și religie
⬤ combină cunoștințele istorice și științifice
⬤ comunicare pasionată
⬤ perspective valoroase asupra emoției în creativitatea științifică
⬤ stimulativă pentru discuții
⬤ recomandată pentru cercetători și studenți.
Dezavantaje:Recenzile nu menționează dezavantaje semnificative, deși unii ar putea găsi subiectul expansiv.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Poetry and Music of Science: Comparing Creativity in Science and Art
Conținutul cărții:
Ce calități umane sunt necesare pentru a face descoperiri științifice și care sunt necesare pentru a face o artă deosebită? Mulți ar indica "imaginația" și "creativitatea" în cel de-al doilea caz, dar nu și în primul.
Această carte pune în discuție presupunerea că a face știință este în vreun fel mai puțin creativă decât arta, muzica sau scrisul de ficțiune și poezia și parcurge o cale istorică și contemporană prin teritoriile comune ale procesului creativ. Procesul metodologic numit "metoda științifică" ne spune cum să testăm ideile atunci când le avem, dar nu cum să ajungem la ipoteze în primul rând.
Ascultarea poveștilor pe care oamenii de știință și artiștii le spun despre proiectele lor scoate la iveală puncte comune: dorința de a atinge un obiectiv, experiența frustrării și a eșecului, incubarea problemei, momentele de înțelegere bruscă și experiența frumosului sau a sublimului. Temele selectate împletesc practica științei și a artei: gândirea vizuală și metafora, transcendența muzicii și a matematicii, ascensiunea contemporană a romanului englez și a științei experimentale, precum și rolul esteticii și al dorinței în procesul creativ. Artiștii și oamenii de știință fac comparații remarcabile: Defoe și Boyle; Emmerson și Humboldt, Monet și Einstein, Schumann și Hadamard.
Cartea se bazează în multe puncte pe filosofia medievală, ca produs al ultimei epoci care a petrecut timp în contemplarea interioară a misterului modului în care ceva este scos mental din nimic. Luând ca exemplu fenomenul curcubeului, principiile creativității în cadrul constrângerilor indică imaginația științifică ca o paralelă a poeziei.
