Problema iubirii de sine la Sfântul Augustin

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare aprofundată a iubirii de sine prin prisma teologiei lui Augustin, subliniind interacțiunea dintre iubirea față de Dumnezeu, de sine și de ceilalți. O'Donovan critică și clarifică punctele de vedere ale lui Augustin, încadrându-le într-o perspectivă eudaimonistă creștină, oferind totodată un comentariu istoric asupra eticii.

Cartea oferă interpretări pătrunzătoare ale ideilor lui Augustin despre iubirea de sine și etică, prezintă un cadru clar al eudaimonismului creștin și include o perspectivă istorică valoroasă asupra gândirii etice antice. Analiza lui O'Donovan este apreciată pentru profunzimea și claritatea sa, ceea ce o face o lucrare fundamentală puternică.

Complexitatea conceptelor teologice poate fi o provocare pentru unii cititori, iar natura densă a discuțiilor filosofice ar putea să o facă mai puțin accesibilă celor care nu sunt familiarizați cu lucrările lui Augustin sau cu terminologia filosofică.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Problem of Self-Love in St. Augustine

Conținutul cărții:

Distrugerea primară a omului a fost iubirea de sine. Nu există nimeni care să nu se iubească pe sine; dar trebuie să căutăm iubirea corectă și să o evităm pe cea deformată.

Într-adevăr, nu te-ai iubit pe tine însuți atunci când nu l-ai iubit pe Dumnezeu care te-a creat. Aceste trei propoziții puse una lângă alta arată de ce problema iubirii de sine la Sfântul Augustin de Hippo constituie o problemă. Iubirea de sine înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu; ea înseamnă, de asemenea, a-L urî pe Dumnezeu.

Iubirea de sine este comună tuturor oamenilor; ea este limitată la cei care îl iubesc pe Dumnezeu. Afirmațiile reciproc incompatibile despre iubirea de sine se ciocnesc între ele și cer să fie reconciliate.

-din Introducere Spunând că iubirea de sine își găsește singura expresie adevărată în iubirea de Dumnezeu, Augustin formulează într-unul din multele moduri posibile un principiu fundamental pentru perspectiva sa metafizică și etică, și anume că obligația morală derivă dintr-o obligație față de Dumnezeu care este în același timp o chemare la împlinirea de sine. -din Concluzie.