Problema vinovăției germane

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o explorare clasică a psihicului german și a complexității vinovăției după cel de-al Doilea Război Mondial, scrisă de filosoful Karl Jaspers. Cartea se remarcă prin scrierea clară și accesibilă, abordând teme grele cu profunzime și claritate. Cititorii apreciază abordarea obiectivă a unui subiect sensibil, ceea ce o face o lectură valoroasă pentru cei interesați de filosofie și de contextul istoric.

⬤ Bine scrisă și ușor de citit
⬤ tratarea obiectivă a unor teme complexe
⬤ perspective valoroase asupra vinovăției germane și a problemelor societale de după al Doilea Război Mondial
⬤ atractivă pentru cititorii interesați de filosofie și istorie.

Unii cititori pot găsi temele grele sau dificil de abordat, în funcție de nivelul lor de interes pentru subiect.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Question of German Guilt

Conținutul cărții:

La scurt timp după căderea guvernului nazist, un profesor de filosofie de la Universitatea din Heidelberg a ținut o prelegere pe un subiect care a ars conștiința germanilor gânditori. "Este poporul german vinovat? " Aceste prelegeri ale lui Karl Jaspers, un filosof european remarcabil, au atras o mare atenție în rândul intelectualilor și studenților germani; ele păreau să ofere o cale spre sănătate și moralitate într-o lume dezordonată.

Jaspers, un liberal care a trăit toată viața, a încercat în această carte să discute rațional o problemă care până acum a evocat doar căldură și furie. Nici o scuză evazivă, nici o condamnare sănătoasă, cartea sa face distincție între tipurile de vinovăție și gradele de responsabilitate. El a enumerat patru categorii de vinovăție: vinovăția penală (comiterea de acte flagrante), vinovăția politică (gradul de consimțământ politic față de regimul nazist), vinovăția morală (o chestiune de judecată privată între prieteni) și vinovăția metafizică (o responsabilitate universal împărtășită de cei care au ales să rămână în viață în loc să moară în semn de protest față de atrocitățile naziste).

Karl Jaspers (1883-1969) și-a luat licența în medicină, dar curând a devenit interesat de psihiatrie. Este autorul unei lucrări standard de psihopatologie, precum și al unor studii speciale despre Strindberg, Van Gogh și Nietsche. După Primul Război Mondial, a devenit profesor de filosofie la Heidelberg, unde și-a dobândit faima ca profesor strălucit și exponent timpuriu al existențialismului. A fost printre primii care au familiarizat cititorii germani cu operele lui Kierkegaard.

Jaspers a fost nevoit să renunțe la postul său în 1935. Din izolarea totală în care l-a forțat regimul hitlerist, Jaspers a revenit în 1945 într-o poziție de lider intelectual central al elementelor liberale tinere din Germania. În prima sa prelegere din 1945, el a amintit cu tărie publicului său de soarta evreilor germani. Istoricul nepătat al lui Jaspers ca antinazist, precum și mintea sa sensibilă, au făcut din el un centru de raliere pentru acei compatrioți ai săi care doresc să reconstruiască o Germanie liberă și democratică.