Problema vinovăției germane

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Karl Jaspers discută implicațiile psihologice și filosofice ale vinovăției germane de după cel de-al Doilea Război Mondial, prezentându-le într-un mod clar și accesibil. Cartea se bazează pe prelegerile pe care Jaspers le-a ținut după război, abordând teme complexe precum vinovăția, responsabilitatea și ascensiunea Germaniei naziste.

⬤ Bine scrisă și accesibilă
⬤ oferă o perspectivă obiectivă asupra unor subiecte sensibile
⬤ oferă perspective filosofice valoroase
⬤ recomandată celor interesați de istoria și filosofia germană
⬤ implică profund cititorii.

Poate să nu fie pe placul celor care nu sunt interesați de filozofie sau de istoria Germaniei; unii pot găsi subiectul greu sau provocator din punct de vedere emoțional.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Question of German Guilt

Conținutul cărții:

La scurt timp după căderea guvernului nazist, un profesor de filosofie de la Universitatea din Heidelberg a ținut o prelegere pe un subiect care a ars conștiința germanilor gânditori. Este poporul german vinovat? Aceste prelegeri ale lui Karl Jaspers, un filosof european remarcabil, au atras atenția intelectualilor și studenților germani; ele păreau să ofere o cale către sănătate și moralitate într-o lume dezordonată.

Jaspers, un liberal care a trăit toată viața, a încercat în această carte să discute rațional o problemă care până acum a evocat doar căldură și furie. Nici o scuză evazivă, nici o condamnare sănătoasă, cartea sa face distincție între tipurile de vinovăție și gradele de responsabilitate. El a enumerat patru categorii de vinovăție: vinovăția penală (comiterea de acte flagrante), vinovăția politică (gradul de consimțământ politic față de regimul nazist), vinovăția morală (o chestiune de judecată privată între prieteni) și vinovăția metafizică (o responsabilitate universal împărtășită de cei care au ales să rămână în viață în loc să moară în semn de protest față de atrocitățile naziste).

Karl Jaspers (1883-1969) și-a luat licența în medicină, dar curând a devenit interesat de psihiatrie. Este autorul unei lucrări standard de psihopatologie, precum și al unor studii speciale despre Strindberg, Van Gogh și Nietsche. După Primul Război Mondial, a devenit profesor de filosofie la Heidelberg, unde și-a dobândit faima ca profesor strălucit și exponent timpuriu al existențialismului.

El a fost printre primii care au familiarizat cititorii germani cu operele lui Kierkegaard. Jaspers a trebuit să demisioneze din funcția sa în 1935. Din izolarea totală în care l-a forțat regimul hitlerist, Jaspers a revenit în 1945 într-o poziție de lider intelectual central al elementelor liberale tinere din Germania.

În prima sa prelegere din 1945, el a reamintit cu tărie audienței sale soarta evreilor germani. Istoricul nepătat al lui Jaspers ca antinazist, precum și mintea sa sensibilă, au făcut din el un centru de raliere pentru acei compatrioți ai săi care doresc să reconstruiască o Germanie liberă și democratică.