Procesarea expresivă - Ficțiuni digitale, jocuri pe calculator și studii software

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Expressive Processing” de Noah Wardrip-Fruin prezintă o examinare profundă a modului în care jocurile digitale și sistemele AI funcționează ca procese expresive. Cartea combină discuțiile teoretice cu analizele practice ale mai multor lucrări digitale, dezvăluind complexitatea din spatele a ceea ce percep utilizatorii și ceea ce se întâmplă de fapt în cadrul acestor sisteme.

Cartea este amuzantă și informativă, oferind o nouă perspectivă asupra jocurilor și inteligenței artificiale. Cititorii apreciază analiza sa amănunțită a unor exemple specifice precum Eliza și SimCity, oferind perspective valoroase asupra modului în care mediile digitale pot fi expresive. Cartea este captivantă și încurajează cititorul să gândească creativ la designul jocurilor și la expresivitate. Formatul studiilor de caz permite cititorilor să se scufunde în secțiunile care îi interesează fără a fi nevoie să citească întregul text.

Unii cititori observă că autorul introduce ocazional concepte complexe fără explicații suficiente. În plus, deși este inspirațional pentru gânditori și creatori, este posibil să nu fie imediat practic pentru toți designerii de jocuri sau cercetătorii.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Expressive Processing - Digital Fictions, Computer Games, and Software Studies

Conținutul cărții:

De la complexul joc de planificare urbană SimCity la terapeutul virtual Eliza : cum procesele computaționale deschid posibilități de înțelegere și creare a mediilor digitale.

Ce contează în înțelegerea mediilor digitale? Este suficient să ne uităm la aspectul exterior și la experiența publicului cu privire la software - sau ar trebui să căutăm mai departe? În Expressive Processing, Noah Wardrip-Fruin susține că este esențială înțelegerea a ceea ce se întâmplă sub suprafață, a proceselor computaționale care fac să funcționeze mediile digitale.

Wardrip-Fruin analizează "procesarea expresivă" prin examinarea unor lucrări specifice de media digitală, de la terapeutul simulat Eliza până la complexul joc de planificare urbană SimCity. El susține că mediile digitale oferă exemple deosebit de inteligibile ale lucrurilor pe care trebuie să le înțelegem despre software în general.

Dacă înțelegem, de exemplu, capacitățile și istoricul tehnicilor de inteligență artificială în contextul unui joc pe calculator, putem folosi această înțelegere pentru a judeca utilizarea unor tehnici similare în contexte sociale cu mize mai mari, cum ar fi supravegherea.