Prometheus și Gaia: Tehnologie, ecologie și antiumanism

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Prometheus and Gaia” de Fluss și Frim examinează critic două școli filosofice contemporane majore, Futurismul și Eco-Pessimismul. Autorii susțin că ambele filosofii împărtășesc viziuni elitiste și iraționaliste și pledează pentru o abordare umanistă și rațională a politicii emancipatoare, bazată pe Iluminismul Radical.

Cartea este captivantă, accesibilă și bine documentată, oferind o critică clară a filosofiilor antiumaniste. Ea prezintă un argument convingător pentru adoptarea unei filosofii umaniste și a unei politici emancipatoare.

Unii cititori pot găsi critica Futurismului și a Eco-Pessimismului prea unilaterală sau pot fi în dezacord cu perspectiva autorilor asupra raționalismului și umanismului.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Prometheus and Gaia: Technology, Ecology and Anti-Humanism

Conținutul cărții:

Prometeu și Gaia examinează curentele ideologice cunoscute sub numele de Futurism și Eco-Pessimism. Deși aceste tendințe sunt rareori abordate în mod explicit, în special în discursul general, ele au influențe puternice (deși subterane) asupra politicii populare actuale. În lumina amenințărilor existențiale reprezentate de schimbările climatice, proliferarea nucleară, tehnologiile perturbatoare (în special bioingineria și inteligența artificială) și crizele economice iminente, mulți s-au săturat de "micile soluții" oferite de politicienii convenționali. Înrăutățirea schimbărilor climatice, pentru a da un exemplu, pare a fi o problemă pe care "reducerea, reutilizarea și reciclarea", sau tratatele fără caracter obligatoriu, sunt inadecvate pentru a o remedia. De asemenea, crizele economice perene par o amenințare prea mare și prea sistemică în comparație cu "soluțiile" moderate ale relaxării cantitative și ale salvării guvernamentale. Dacă sistemul în sine este problema, atunci pare necesară o schimbare radicală.

Aici, două stiluri de gândire apar pentru a contesta status quo-ul: Futuristul vede în amenințările existențiale doar atât de multe simptome ale unei deconectări. Aceasta este prăpastia tot mai mare dintre o tehnologie dinamică și în continuă accelerare, pe de o parte, și o concepție mult prea statică a naturii umane și a societății umane, pe de altă parte. Soluția lor este să îmbrățișeze pe deplin puterile perturbatoare și anarhice ale tehnologiei și să lase în urmă omul așa cum îl știm, ca pe o relicvă parohială. Eco-pesimistul, în schimb, vede în dezvoltarea tehnologică problema. Nevoia de a domina natura și distrugerea planetei de către noi este cauza imediată a crizelor noastre contemporane. Soluția lor este de a condamna consumul uman, egoismul și rațiunea instrumentală ca fiind distructive pentru un echilibru holistic, planetar.

Ceea ce au în comun aceste două ideologii este un antiumanism strident. Fiecare, în felul său, subordonează bunăstarea și rațiunea umană unui "altul" străin. Acest antiumanism comun este, în unele privințe, mai important decât "celălalt" specific pe care îl desemnează - fie că este vorba de o natură anarhică sau de o tehnologie dinamică. În ambele cazuri, ceea ce se află deasupra umanității este valorizat ca obiect de adorație, mai degrabă decât de înțelegere sau înțelegere reală. Această nevoie de transcendență radicală dincolo de uman se preface într-o nouă formă de politică; de fapt, este o tendință premodernă și contra-iluministă. Prometeu și Gaia încearcă să descopere și să demistifice această stranie coincidență a contrariilor și continuă să prezinte argumente pozitive pentru un raționalism umanist.