Prostia morală: Un caz pentru amoralitate

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare provocatoare a moralității, în special prin prisma amoralismului și nihilismului moral. Mulți cititori au considerat-o revelatoare și relevantă, provocând o reflecție asupra cadrelor morale rigide ale societății. Cu toate acestea, unele critici sugerează deficiențe în punctele de vedere ale autorului, argumentând împotriva respingerii progresului moral și a necesității eticii în modelarea legilor.

Cititorii apreciază cartea ca fiind revelatoare, bine scrisă și provocatoare. Cartea pune în discuție viziunile rigide asupra moralității, încurajează chestionarea normelor societale și oferă o perspectivă unică asupra rolului eticii în relațiile umane și în societate.

Criticii susțin că cartea simplifică prea mult relația dintre moralitate și lege, neglijând considerentele istorice și etice care modelează sistemele juridice. Unii au considerat că punctele de vedere ale autorului sunt catastrofale, în special în ceea ce privește anxietatea față de probleme precum suprapopularea, și au considerat că cărții îi lipsește o înțelegere cuprinzătoare a importanței moralității în societățile umane.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Moral Fool: A Case for Amorality

Conținutul cărții:

Dreptatea, egalitatea și corectitudinea - acestea sunt unele dintre cele mai mari convingeri morale ale noastre. Cu toate acestea, în perioade de conflict social, morala poate deveni rigidă, făcând posibile războaiele religioase, purificarea etnică și epurările politice.

Prin urmare, moralitatea poate fi privită ca o patologie - un instrument retoric, psihologic și social care este folosit și abuzat ca o armă. Expert în filosofiile orientale și în teoria sistemelor sociale, Hans-Georg Moeller pune sub semnul întrebării bunătatea percepută a moralității și pe cei care susțin că moralitatea este intrinsec pozitivă. Criticând „fanatismul” etic al moraliștilor occidentali, precum Immanuel Kant, Lawrence Kohlberg, John Rawls și utilitarienii, Moeller evidențiază fundamentalismele absurde și prescripțiile impracticabile care rezultă din definițiile binelui.

În schimb, el promovează o teorie a „prostiei morale” sau a ascetismului moral, extrasă din filosofii „amorali” din Asia de Est și din gânditori precum Ludwig Wittgenstein și Niklas Luhmann. Prostia morală nu înțelege de ce etica este neapărat bună și nu este convins că perspectiva morală este întotdeauna pozitivă.

În acest fel, el este ca majoritatea oamenilor, iar Moeller apără această prostie împotriva patologiilor etice care susțin pedeapsa cu moartea, războaiele juste și chiar teatrul moral crud al lui Jerry Springer. Comparând și contrastând filosofiile religioase ale creștinismului, daoismului și budismului Zen, Moeller prezintă un argument convingător în favoarea amoralității.