Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Psychoanalysis Meets Psychosis” a Dr. Robbins oferă o abordare inovatoare a înțelegerii și tratării psihozelor, integrând teoria psihanalitică cu experiența psihiatrică practică. Cartea este bine primită pentru claritatea sa, profunzimea erudiției și exemplele de cazuri practice, care demonstrează eficiența metodelor autorului.
Avantaje:Cartea oferă un cadru unic și puternic pentru înțelegerea psihozei, evită jargonul, rămânând în același timp savantă, și include studii de caz extinse care sporesc înțelegerea. Ea reevaluează teoriile existente într-o manieră clară, logică și prezintă relatări captivante ale pacienților care se aliniază cu teoriile discutate.
Dezavantaje:Nu au fost observate dezavantaje semnificative în recenzii, dar o potențială limitare ar putea fi concentrarea cărții asupra psihozei, care ar putea să nu atragă toți cititorii interesați de subiecte psihiatrice mai largi.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Psychoanalysis Meets Psychosis: Attachment, Separation, and the Undifferentiated Unintegrated Mind
Conținutul cărții:
Psychoanalysis Meets Psychosis propune o revizuire majoră a teoriei psihanalitice a celor mai grave boli mintale, inclusiv schizofrenia. Freud credea că psihoza este consecința unei incapacități determinate biologic de a atinge și susține o organizare mentală normală sau nevrotică. Michael Robbins propune în schimb că psihoza este rezultatul unei căi de dezvoltare diferite. Mintea conștientă funcționează în două moduri calitativ diferite, mentalizarea conștientă primordială și gândirea reprezentațională reflexivă, iar psihoza este rezultatul persistenței unui proces mental primordial, care este adaptiv în copilărie, în situații ulterioare în care nu este nici adecvat, nici adaptiv.
În partea I, Robbins descrie modul în care modelul medical al psihozei stă la baza abordării actuale atât a psihiatriei, cât și a psihanalizei, în ciuda faptului că neuroștiința nu a reușit să confirme presupunerea organică de bază a modelului. În partea a II-a, Robbins examinează două dintre modelele de psihoză ale lui Freud care se bazează pe presupunerea unei incapacități constituționale de a dezvolta o minte normală sau nevrotică. Teoriile generațiilor următoare de analiști au reiterat, în cea mai mare parte, prejudecățile celor două modele ale lui Freud, astfel încât psihanaliza consideră psihozele în afara domeniului său de aplicare. În partea a III-a, Robbins propune ca psihozele să fie rezultatul unor perturbări ale fazei de dezvoltare atașament-separare, care conduc la persistența inadaptată a unei forme primordiale de activitate mentală legată de procesul primar al lui Freud. În cele din urmă, în partea a IV-a, Robbins descrie o abordare psihanalitică a tratamentului bazată pe modelul său. Cartea este bogat ilustrată cu materiale din practica clinică a lui Robbins.
Psychoanalysis Meets Psychosis are potențialul de a anula secole de alienare între societate și persoanele psihotice. Cartea oferă o înțelegere a bolilor mintale grave care va fi nouă și inspiratoare nu numai pentru psihanaliști, ci și pentru toți profesioniștii din domeniul sănătății mintale.
