RAF la răscruce: Al doilea front și dezbaterea privind bombardamentele strategice, 1942-1943

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare bine documentată și pătrunzătoare a politicii și operațiunilor RAF în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în special între 1942 și 1943. Ea evidențiază persistența opiniilor învechite ale Ministerului Aerului și efectele lor negative asupra strategiei și rezultatelor militare. Baughen critică obsesia Ministerului Aerului pentru bombardamentele strategice în detrimentul unui sprijin aerian tactic eficient și susține că acest lucru a afectat eforturile militare britanice în diferite teatre de război. În timp ce cartea este lăudată pentru cercetările sale detaliate și scrierea captivantă, unii recenzenți semnalează câteva inexactități și o lipsă de acoperire a anumitor domenii.

⬤ Relatare bine scrisă și documentată a politicii RAF în timpul unei perioade turbulente a celui de-al Doilea Război Mondial.
⬤ Analiză captivantă a conflictului dintre concentrarea Ministerului Aerului asupra bombardamentelor strategice și nevoile forțelor terestre și navale.
⬤ Evidențiază lecții istorice importante despre strategia militară și concentrarea organizațională.
⬤ Apreciat pentru cercetarea originală și detaliile excepționale.
⬤ Recepție pozitivă pentru implicarea autorului în relația cu cititorii.

⬤ Unele inexactități faptice constatate în evaluările autorului, în special în ceea ce privește US Army Air Force.
⬤ Cartea tinde să se concentreze foarte mult asupra conceptelor teoretice, putând subaccentua implicațiile practice în unele cazuri.
⬤ Acoperirea limitată a impactului asupra Comandamentului de coastă și a Bătăliei Atlanticului, care, în opinia unor cititori, ar fi putut fi explorată mai mult.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

RAF at the Crossroads: The Second Front and Strategic Bombing Debate, 1942-1943

Conținutul cărții:

Evenimentele din 1942 au marcat un an crucial în istoria puterii aeriene britanice. Pentru mai mult de două decenii, teoria conform căreia bombardamentele cu rază lungă de acțiune pot câștiga războaie a dominat politica de apărare britanică. Marea majoritate a avioanelor de război comandate pentru RAF au fost concepute fie pentru a bombarda orașele inamice, fie pentru a împiedica inamicul să bombardeze orașele britanice. Armatele convenționale și forțele aeriene care le sprijineau erau considerate un mod depășit de a purta războiul.

În cursul anului 1941 au început să apară dovezi că politica britanică era greșită. A devenit clar că ofensiva bombardierelor RAF împotriva Germaniei a avut, până în acel moment, rezultate foarte slabe. Între timp, războaiele care făceau ravagii în Europa, Africa și Asia erau decise nu de bombardiere grele, ci de armate și de forțele lor aeriene tactice de sprijin. Marea Britanie nu avusese niciodată resursele necesare pentru a construi atât o armată mare, cât și o flotă de bombardiere strategice.

Întotdeauna a trebuit să facă o alegere. Acum se părea că țara ar fi făcut alegerea greșită.

Pentru prima dată după 1918, Marea Britanie a început să se gândească serios la un alt mod de a purta războaie. Era prea târziu pentru schimbare? Era o campanie strategică de bombardament singura opțiune disponibilă pentru Marea Britanie? Ar putea Regatul Unit să își ajute mai mult aliatul sovietic invadând Franța, așa cum Stalin cerea cu atâta vehemență? Se putea face acest lucru în 1942?

Privind mai departe, era timpul să se înceapă dezvoltarea unei generații complet noi de avioane de război pentru a sprijini armata? Ar trebui ca RAF să dispună de avioane de atac la sol specializate și de avioane de luptă pentru superioritate aeriană?

Răspunsurile la aceste întrebări, care sunt analizate aici de istoricul aviației Greg Baughen, vor contribui la dezvoltarea puterii aeriene britanice pentru deceniile următoare.