Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Rethinking the Other in Antiquity de Gruen oferă o examinare aprofundată a modului în care grecii, romanii și evreii antici se vedeau unii pe alții și pe cei din afară, contestând noțiunile tradiționale de alienare și prejudecăți. Utilizând o gamă variată de surse, Gruen prezintă o viziune nuanțată a acestor relații, subliniind toleranța și interacțiunile în mijlocul conflictelor.
Avantaje:⬤ Examinarea aprofundată a viziunilor culturilor antice asupra străinilor.
⬤ Scriere clară și succintă care face accesibile ideile complexe.
⬤ Sfidează punctele de vedere convenționale cu idei surprinzătoare despre culturile interconectate.
⬤ Investigație istorică captivantă cu o perspectivă multiculturală.
Dezavantaje:⬤ Teza nu este concludentă, ceea ce ar putea face ca unii cititori să dorească răspunsuri mai definitive.
⬤ Unii ar putea considera că profunzimea academică este o provocare, în ciuda scrierii clare.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Rethinking the Other in Antiquity
Conținutul cărții:
Prevalentă printre clasiciștii de astăzi este ideea că grecii, romanii și evreii și-au îmbunătățit propria percepție de sine prin contrastul cu așa-numiții Alții - egipteni, fenicieni, etiopieni, gali și alți străini - adesea prin stereotipuri ostile, distorsiuni și caricaturi. În această carte provocatoare, Erich Gruen demonstrează cum anticii au găsit mai degrabă conexiuni decât contraste, cum și-au exprimat admirația pentru realizările și principiile altor societăți și cum au identificat - și chiar inventat - relații de rudenie și rădăcini comune cu diverse popoare.
Gruen arată cum anticii au încorporat tradițiile națiunilor străine și și-au imaginat legături de sânge și asocieri cu culturi îndepărtate prin mituri, legende și istorii fictive. El analizează o serie de povești creative, inclusiv cele care descriu fondarea Tebei de către fenicianul Cadmus, îmbrățișarea de către Roma a originilor troiene și arcadiene și Abraham ca strămoș al spartanilor. Gruen oferă lecturi aprofundate ale textelor majore ale lui Eschil, Herodot, Xenofon, Plutarh, Iulius Cezar, Tacitus și alții, în plus față de porțiuni din Biblia ebraică, dezvăluind modul în care acestea oferă portrete bogat nuanțate ale străinilor, care depășesc cu mult stereotipurile și caricatura.
Oferind o perspectivă extraordinară asupra lumii antice, această carte controversată explorează modul în care atitudinile antice față de Celălalt exprimă adesea reciprocitate și conexiune, și nu doar contrast și alienare.
