Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Colecția de poezii a Louisei Glück, „Rețete de iarnă din Colectiv”, a primit recenzii mixte, mulți lăudându-i profunzimea și rezonanța emoțională, în timp ce unii critici au considerat-o deficitară în comparație cu lucrările sale anterioare. Colecția explorează teme legate de mortalitate, memorie și reflecție personală, întruchipând un amestec de frumusețe și tristețe. Unii cititori sunt captivați de stilul unic al lui Glück și de scriitura de impact, în timp ce alții își exprimă dezamăgirea față de lipsa de inspirație și profunzime percepută.
Avantaje:⬤ Rezonanță emoțională profundă și explorare a mortalității, a memoriei și a reflecției personale.
⬤ Poezii frumos lucrate care îmbină simplitatea cu teme profunde.
⬤ Stil captivant care invită cititorii să reflecteze asupra aspectelor serioase ale vieții.
⬤ O abordare proaspătă și inovatoare a poeziei care rezonează atât cu fanii, cât și cu noii cititori.
⬤ Unii cititori o descriu ca pe un memoriu poetic cu elemente suprarealiste, care îmbogățesc experiența lecturii.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori consideră că poezia este prea sumbră și deprimantă, lipsită de mesaje înălțătoare.
⬤ Critici privind lipsa de inspirație susținută și de măiestrie artistică a colecției, în comparație cu lucrările anterioare ale lui Glück.
⬤ Numărul limitat de poezii din colecție, care a dus la o oarecare dezamăgire în ceea ce privește conținutul.
⬤ O sugestie din partea unor recenzenți că primii cititori ar trebui să exploreze colecțiile sale anterioare pentru o introducere mai bună.
(pe baza a 18 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Winter Recipes from the Collective: Poems
Conținutul cărții:
O nouă carte tulburătoare a unei poete a cărei voce vorbește despre toate viețile noastre
Cea de-a treisprezecea carte a Louisei Gl ck, laureată a Premiului Nobel în 2020, se numără printre cele mai tulburătoare cărți ale sale. Aici, ca și în Wild Iris, există un cor, dar vorbitorii sunt în întregime umani, simultan spectrali și antici.
Winter Recipes from the Collective este muzică de cameră, o invitație în acel tărâm privilegiat, suficient de mic pentru ca instrumentul individual să se facă auzit, dolente, linia sa susținută, purtată și apoi preluată de următorul instrument, spirited, animoso, fiind în același timp suficient de mare pentru a conține o viață întreagă, darurile și pierderile de neimaginat ale bătrâneții, micile prințese care zornăie în spatele unei mașini, un pașaport abandonat, ingredientele unui sandviș de iarnă revigorant, moartea unei surori, prezența veselă a soarelui, strălucirea sa măsurată prin întunericul pe care îl aruncă.
„Unii dintre voi vor ști ce vreau să spun”, spune poeta, ceea ce înseamnă că unii dintre voi mă vor urma. Ea este prezența care susține, vocea care conține toate viețile noastre, „toate lumile, fiecare mai frumoasă decât ultima”. Această carte magnifică nu ar fi putut fi scrisă de altcineva și nici nu ar fi putut fi scrisă de poetă în niciun alt moment al vieții sale.
