Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Colecția Louise Glück, Rețete de iarnă din Colectiv, a primit recenzii mixte. Mulți cititori îi laudă capacitatea de a evoca emoții profunde, de a aborda teme legate de mortalitate și de a îmbina simplitatea cu o semnificație profundă în poezia sa. Cu toate acestea, unii critici consideră că acestei colecții îi lipsește inspirația susținută și ingeniozitatea lucrărilor sale anterioare, ceea ce a dus la dezamăgirea fanilor.
Avantaje:Cititorii apreciază temele mature ale lui Glück care explorează timpul, atașamentul, pierderea și mortalitatea. Poezia ei este descrisă ca fiind profund afectată, grațios lucrată și capabilă să evoce o reflecție serioasă. Mulți consideră că această colecție are o calitate proaspătă și un ton conversațional care surprinde experiențe umane complexe. Poemele sunt percepute ca invitând cititorii la gânduri profunde și sunt remarcate pentru simplitatea lor elegantă.
Dezavantaje:Unele recenzii își exprimă nemulțumirea, sugerând că colecției îi lipsește inspirația susținută și măiestria în comparație cu lucrările anterioare ale lui Glück. Criticii menționează că volumul ar putea să nu fie potrivit pentru noii veniți la poezia ei și susțin că ar fi putut include mai mult conținut. În plus, unii cititori consideră că tonul este copleșitor de sumbru, ceea ce îi poate îndepărta pe cei care caută experiențe emoționale înălțătoare sau mai variate.
(pe baza a 18 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Winter Recipes from the Collective: Poems
Conținutul cărții:
O carte obsedantă a unei poete a cărei voce vorbește despre toate viețile noastre.
Cea de-a treisprezecea carte a Louisei Glck, laureată a Premiului Nobel în 2020, se numără printre cele mai emoționante ale sale. Aici, ca și în Irisul sălbatic, există un cor, dar vorbitorii sunt în întregime umani, simultan spectrali și antici. Winter Recipes from the Collective este muzică de cameră, o invitație în acel tărâm privilegiat, suficient de mic pentru ca instrumentul individual să se facă auzit, dolente, linia sa susținută, purtată și apoi preluată de următorul instrument, spirited, animoso, fiind în același timp suficient de mare pentru a conține o viață întreagă, darurile și pierderile de neimaginat ale bătrâneții, micile prințese care zornăie în spatele unei mașini, un pașaport abandonat, ingredientele unui sandviș de iarnă revigorant, moartea unei surori, prezența veselă a soarelui, strălucirea sa măsurată prin întunericul pe care îl aruncă. „Unii dintre voi vor ști ce vreau să spun”, spune poeta, ceea ce înseamnă că unii dintre voi mă vor urma. Ea este prezența susținătoare, vocea care conține toate viețile noastre, „toate lumile, fiecare mai frumoasă decât ultima.”.
Această carte magnifică nu ar fi putut fi scrisă de altcineva și nici nu ar fi putut fi scrisă de poetă în alt moment al vieții sale.
