Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Revoluția permanentă” de Simpson prezintă un argument provocator care pune la îndoială narațiunea tradițională a istoriei Occidentului și impactul Reformei protestante, subliniind paradoxurile acesteia. În timp ce unii cititori au considerat cartea revelatoare și bogată în conexiuni literare, alții au criticat-o pentru că este prea complexă și lipsită de o structură coerentă care să o facă accesibilă unui public mai larg.
Avantaje:Cartea este lăudată pentru argumentele sale care schimbă lumea, analiza literară bogată și stilul viguros de proză al autorului. Ea oferă noi interpretări ale operelor istorice și literare cheie și demonstrează un angajament profund față de paradoxurile Reformei protestante.
Dezavantaje:Mulți cititori au considerat cartea dificil de citit, lipsa unei narațiuni cuprinzătoare făcând-o confuză. Complexitatea și critica literară densă au fost citate drept obstacole în calea înțelegerii. Unii au fost de părere că lucrarea se adresează mai degrabă universitarilor decât cititorilor generali, ceea ce a condus la percepția unei ocazii ratate de a se conecta cu un public mai larg.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Permanent Revolution: The Reformation and the Illiberal Roots of Liberalism
Conținutul cărții:
Cum a ajuns Reforma, care inițial a promovat poziții net antiliberale, să pună bazele liberalismului occidental?
Reforma engleză a început ca o mișcare evanghelică condusă de o credință neclintită în predestinare, intoleranță, literalism riguros, liniște politică și iconoclasm distructiv. Cu toate acestea, până în 1688, această revoltă iliberală de la începutul modernității avea să pună bazele liberalismului: liberul arbitru, libertatea de conștiință, toleranța religioasă, libertatea cititorilor, constituționalismul și libertatea estetică. Cum a putut o mișcare cu începuturi atât de iliberale să pună bazele Iluminismului? James Simpson rescrie în mod provocator istoria liberalismului și descoperă datoria sa neașteptată față de religia evanghelică.
Protestantismul secolului al XVI-lea a inaugurat o cultură a revoluției permanente, repudiind neîncetat propriile forme anterioare. Respingerea tradiției a fost divizivă, violentă și nesustenabilă. Proto-liberalismul de la sfârșitul secolului al XVII-lea a apărut ca un pachet cultural menit să stabilizeze haosul social provocat de această revoluție evanghelică. Un asalt strălucit asupra multora dintre cele mai profunde presupuneri ale noastre, Revoluția permanentă susține că, departe de a fi condus de o nouă tulpină de filosofie seculară, Iluminismul britanic este o poveste de transformare și inversare a tradiției protestante din interior. Câștigurile liberalismului au fost rezultatele neintenționate ale Reformei timpurii violente.
Astăzi, aceste câștiguri sunt din ce în ce mai amenințate, în parte pentru că liberalii nu își înțeleg propria istorie. Ei nu reușesc să înțeleagă faptul că liberalismul nu este atât adversarul secular al fundamentalismului religios, cât fratele său mai tânăr și disident, care nu știe cum să se confrunte cu competitorul său evanghelic mai în vârstă.
