Browning a fost identificat drept cel mai mare poet al psihologiei umane din secolul al XIX-lea, însă categoria cea mai populară în epoca sa l-a definit drept poet al „grotescului”.
În această carte, John Woolford se angajează să precizeze sensul și domeniul de aplicare al acestui termen, plasându-l în acest proces într-o tradiție estetică majoră, de la Sublimul romantic până la conceptele și teoretizările moderne ale grotescului, cum ar fi cele bakhtiniane. Acest studiu subsumează celălalt discurs critic major fertilizat de opera sa, „monologul dramatic”, dar adaugă alte caracteristici notabile ale acestuia, cum ar fi limbajul său lucid, și ceea ce a împiedicat aprecierea sa deplină până acum, dificultatea sa.
Studiul încearcă nu să scuze, ci să explice și să celebreze căldura intelectuală la care a lucrat și să poziționeze toate aspectele producției sale în cadrul unei teorii unificate a semnificației sale. Browning a fost, fără îndoială, cel mai inteligent dintre poeții englezi, dar a fost mai mult decât atât: comparațiile contemporane ale lui cu.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)