Săgeata timpului, ciclul timpului: Mit și metaforă în descoperirea timpului geologic

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Stephen Jay Gould „Time's Arrow and Time's Cycle” explorează problema filosofică dacă istoria se repetă sau se desfășoară prin evenimente unice. Cartea examinează dezvoltarea timpului geologic prin intermediul lucrărilor diferiților gânditori și prezintă o viziune nuanțată asupra timpului, atât liniar, cât și ciclic. Cititorii apreciază angajamentul profund al lui Gould față de istoria științei, povestirea captivantă și perspectivele valoroase oferite pentru înțelegerea conceptelor geologice.

⬤ Stil de scriere captivant cu narațiuni fascinante.
⬤ Explorare provocatoare a conceptului de timp și a istoriei geologice.
⬤ Idei bine documentate și provocatoare cu privire la figurile istorice cheie din geologie.
⬤ Oferă o perspectivă echilibrată asupra interpretărilor liniare vs. ciclice ale timpului.
⬤ Benefic pentru studenți și pentru cei interesați de istoria științei.

⬤ Poate fi o provocare pentru cititorii fără pregătire sau interes în geologie.
⬤ Mai puțin accesibil decât alte lucrări ale lui Gould, cum ar fi colecțiile sale de eseuri.
⬤ Unii cititori pot găsi conținutul arid sau prea concentrat pe istoria intelectuală.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Time's Arrow, Time's Cycle: Myth and Metaphor in the Discovery of Geological Time

Conținutul cărții:

Rareori un savant a obținut o asemenea apreciere populară doar făcând ceea ce știe să facă cel mai bine și ceea ce îi place cel mai mult. Însă Stephen Jay Gould stăpânește atât de bine paleontologia și teoria evoluției, precum și darul său pentru explicații strălucitoare, încât a readus la viață praful și oasele moarte și a dezvoltat o audiență imensă pentru aparentele arcanii ale acestui domeniu.

În Time's Arrow, Time's Cycle, subiectul său nu este altul decât contribuția majoră a geologiei la gândirea umană - descoperirea "timpului profund", vastitatea istoriei pământului, o istorie atât de veche încât o putem înțelege doar ca metaforă. El urmărește un singur fir prin trei documente care marchează tranziția în gândirea noastră de la mii la miliarde de ani: Teoria sacră a Pământului în patru volume a lui Thomas Burnet (1680-1690), Teoria Pământului a lui James Hutton (1795) și Principles of Geology în trei volume a lui Charles Lyell (1830-1833).

Tema principală a lui Gould este rolul metaforei în formularea și testarea teoriilor științifice - în acest caz, perspectiva oferită de cea mai veche dihotomie tradițională a gândirii iudeo-creștine: direcționalitatea săgeții timpului sau imanența ciclului timpului. Gould urmărește aceste metafore prin aceste trei mari documente și arată cum influența lor, mai mult decât observarea empirică a rocilor pe teren, a provocat presupusa descoperire a timpului profund de către Hutton și Lyell. Gould pătrunde în istoria tradițională "de carton" a manualelor de geologie (marșul progresiv către adevăr inspirat de observații din ce în ce mai numeroase și mai bune) arătând că Burnet, personajul negativ al relatărilor convenționale, a fost un raționalist (nu un făcător de minuni condus de teologie) a cărui reconstrucție bogată a istoriei pământului a subliniat necesitatea atât a săgeții timpului (istorie narativă), cât și a ciclului timpului (legi imanente), în timp ce Hutton și Lyell, eroii noștri tradiționali, au negat bogăția istoriei prin concentrarea lor exclusivă asupra săgeții timpului.