Săgeți împușcate și noroi: Custer, presa și Little Bighorn

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare detaliată și pătrunzătoare a bătăliei de la Little Bighorn și a acoperirii acesteia de către presa secolului al XIX-lea. Cartea combină jurnalismul de investigație cu analiza istorică, oferind perspective noi asupra unor evenimente bine cunoscute și implicațiile acestora pentru mass-media și politica contemporană. Cercetarea meticuloasă a profesorului Mueller și stilul narativ captivant au fost lăudate, deși unele recenzii notează o potențială tensiune între abordarea non-ficțiune a cărții și un stil mai academic de manual.

⬤ Fascinantă poveste de investigație care demontează mituri despre Custer și epoca de după Războiul Civil.
⬤ Cercetare meticuloasă și conținut bine documentat.
⬤ Oferă lecții relevante care leagă evenimentele istorice din secolul al XIX-lea de dinamica media modernă.
⬤ Acoperire cuprinzătoare a multiplelor aspecte ale relatării presei despre bătălia lui Custer.
⬤ Oferă perspective unice atât din punct de vedere istoric, cât și jurnalistic.

⬤ Unii cititori consideră că această carte se situează la granița dintre narațiunea non-ficțiune și manualul pentru absolvenți, ceea ce poate crea confuzie în rândul publicului vizat.
⬤ O posibilă percepție a cărții ca fiind prea academică sau tehnică în anumite secțiuni.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Shooting Arrows and Slinging Mud: Custer, the Press, and the Little Bighorn

Conținutul cărții:

Înfrângerea lui George Armstrong Custer și a cavaleriei a șaptea în bătălia de la Little Bighorn a fost o știre importantă în 1876. Reportajele din ziare despre bătălie au inițiat dezbateri aprinse cu privire la necesitatea ca guvernul SUA să își schimbe politica față de indienii americani și la cine a fost de vină pentru pierderea armatei - acesta din urmă, un argument care stârnește pasiuni până în prezent. În cartea Shooting Arrows and Slinging Mud, James E. Mueller se bazează pe o cercetare exhaustivă a ziarelor de epocă pentru a explora acoperirea de presă a celebrei bătălii. Pe măsură ce analizează o gamă largă de relatări - unele sumbre, altele circumspecte, unele chiar pline de umor - Mueller oferă o perspectivă unică asupra evenimentelor dramatice care au zguduit atât de mult publicul american.

Printre multele mituri din jurul bătăliei de la Little Bighorn se numără acela că jurnaliștii din acea vreme erau niște incompetenți care, ca răspuns la vestea uluitoare a înfrângerii lui Custer, au cerut o răzbunare sângeroasă împotriva indienilor și l-au prezentat pe "băiatul general" ca pe un erou plin de farmec care a suferit o moarte de martir. Mueller susține contrariul, explicând că jurnaliștii din 1876 nu au fost în mod uniform părtinitori împotriva indienilor și au descris bătălia într-un mod credibil. Ei au relatat faptele așa cum le cunoșteau, au scris editoriale bine gândite și au pus întrebări importante.

Deși nu au fost lipsiți de prejudecăți, jurnaliștii care au relatat despre bătălia de la Little Bighorn nu pot fi creditați - sau învinovățiți - pentru crearea legendei Custer's Last Stand. Într-adevăr, după cum arată Mueller, după explozia inițială de atenție, acești jurnaliști au trecut rapid la alte povești ale zilei lor. Arta și cultura populară - biografii, picturi, spectacole despre Vestul Sălbatic, romane și filme - vor fi cele care vor întipări pentru totdeauna ultima poziție în psihicul american.