Recenzii ale cititorilor
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 9 voturi.
Titlul original:
Selected Writings on Client Centered Therapy: Becoming a Person, Significant Aspects of Client Centered Therapy, The Process of Therapy, and The Devel
Conținutul cărții:
În multe privințe, Carl Rogers a fost un revoluționar. Crescut într-o casă strictă și conservatoare, Rogers a dezvoltat în cele din urmă o teorie a psihologiei care a înlăturat vechile structuri de putere și a pus pacientul în fruntea propriului tratament. Opera sa continuă să fie importantă pentru ceea ce ne învață despre relații și potențialul uman, precum și despre psihologie. Spre deosebire de practicienii anteriori ai psihologiei, precum Sigmund Freud sau Carl Jung, Rogers nu a elaborat o teorie unificatoare a conștiinței umane. Lucrarea sa nu se concentrează pe impulsurile inconștiente, memoria colectivă sau impulsurile ascunse. Ea nu se oprește asupra amintirilor din copilărie sau asupra sexualității, cu excepția cazului în care pacientul (sau, pentru a folosi propriul cuvânt al lui Rogers, clientul) dorește să se oprească asupra acestor chestiuni. În schimb, Rogers s-a concentrat pe ceea ce el numea dorința de autorealizare. El credea că, prin crearea condițiilor potrivite, terapia îi poate elibera pe oameni de orice îi reține, astfel încât aceștia să își poată descoperi adevăratul sine și să trăiască în armonie cu lumea din jurul lor.
Rogers este probabil cel mai bine cunoscut pentru dezvoltarea a ceea ce el a numit terapie nondirectivă sau centrată pe client. El susținea că oamenii sunt buni înnăscut și au capacitatea de a se vindeca singuri, chiar și atunci când au devenit serios deconectați de realitate. Cu toate acestea, acest tip de vindecare nu putea avea loc în vid. Rogers a subliniat importanța relațiilor terapeutice pentru a le oferi oamenilor încrederea și libertatea de a se dezvolta, astfel încât să își poată atinge adevăratul potențial.
Rogers a scris pe larg despre diferența dintre abordarea sa terapeutică și abordările mai vechi. Abordarea tradițională centrată pe psiholog, susținea el, era menită să fie problematică. Metoda sa de sus în jos nu le oferea pacienților spațiu pentru a-și înțelege cu adevărat propriile temeri și puncte nevralgice sau pentru a se împăca cu tipurile de schimbări pe care trebuiau să le facă în viața lor.
Metoda "de sus în jos" este inutilă, a explicat Rogers, deoarece orice idee pe care terapeutul i-ar prezenta-o clientului său nu ar fi cu adevărat asimilată. Pentru ca o persoană să integreze cu adevărat un nou set de idei, trebuie să fie pregătită pentru ele - ceea ce înseamnă adesea că trebuie să ajungă singură la aceste idei, după o lungă perioadă în care își lasă treptat apărarea jos. Acesta este motivul pentru care abordarea centrată pe client începe cu o relație, așa cum explică Rogers: "Dacă eu pot oferi un anumit tip de relație, cealaltă persoană va descoperi în sine capacitatea de a folosi acea relație pentru creștere, iar schimbarea și dezvoltarea personală vor avea loc". Relația ideală este una de acceptare absolută, în care clienții se pot simți suficient de în siguranță pentru a începe să își exploreze întregul sine - nu doar persoana îngustă și limitată pe care ar putea să o prezinte lumii, ci un sine mai complet și mai adaptabil.
Lucrările cuprinse în acest volum oferă o imagine bogată a principiilor lui Rogers. Ele sunt scrise în stilul accesibil și captivant tipic lui Rogers.
Ele seamănă mai mult cu o conversație decât cu o prelegere.
