Scrisul, ritualul și memoria culturală în lumea antică

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Assmann oferă o analiză complexă și pătrunzătoare a memoriei culturale, stabilind conexiuni între Egiptul antic, Israel și Grecia, discutând în același timp teorii mai largi ale memoriei. Cartea este lăudată pentru profunzimea sa teoretică și perspectivele inovatoare, dar este criticată pentru concentrarea sa geografică limitată și pentru unele studii de caz depășite.

Cartea oferă explorări teoretice erudite și fascinante ale memoriei culturale, cu un accent puternic pe Egiptul antic. Ea prezintă perspective valoroase asupra rolului memoriei în identitatea culturală, susținute de o vastă cercetare. Formatul e-book este funcțional și accesibil, sporind accesibilitatea.

Unele studii de caz, în special cele referitoare la Mesopotamia și Grecia, sunt considerate mai puțin convingătoare, iar studiul de caz israelit este considerat învechit. Accentul cărții este pus în primul rând pe Orientul Mijlociu, ceea ce poate limita atractivitatea acesteia pentru cei interesați de alte culturi antice, cum ar fi cea indiană, chineză sau persană.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Writing, Ritual and Cultural Memory in the Ancient World

Conținutul cărții:

Acum disponibilă pentru un public vorbitor de limbă engleză, această carte prezintă o analiză teoretică revoluționară a memoriei, identității și culturii. Ea investighează modul în care culturile își amintesc, susținând că memoria umană există și este comunicată în două moduri, și anume în interacțiunea interumană și în sisteme externe de notare, cum ar fi scrisul, care pot traversa generații.

Dr. Assmann definește două concepte teoretice ale memoriei culturale, făcând o diferență între memoria pe termen lung a societăților, care se poate întinde pe o perioadă de până la 3.000 de ani, și memoria comunicativă, care se limitează de obicei la 80-100 de ani.

El aplică acest cadru teoretic la studii de caz din patru culturi specifice, ilustrând contextele funcționale și realizările specifice, inclusiv statul, dreptul internațional, religia și știința. În cele din urmă, cercetările sale demonstrează că memoria nu este un simplu mijloc de reținere a informațiilor, ci mai degrabă o forță care poate modela identitatea culturală și permite culturilor să răspundă în mod creativ atât la provocările zilnice, cât și la schimbările catastrofale.