Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Humphrey analizează natura conștiinței și distincția dintre senzație și percepție, propunând că acestea sunt procese independente. Deși cartea este bine primită pentru perspectivele sale privind originile evolutive ale senzațiilor și pentru stilul său captivant, unii cititori consideră că argumentele sale filosofice sunt lacunare și prea simpliste. Cartea este considerată ca fiind provocatoare, deși cu redundanță și complexitate tehnică considerabile.
Avantaje:⬤ Scriere provocatoare și captivantă
⬤ Oferă o distincție clară între senzație și percepție
⬤ Prezintă o teorie evoluționistă convingătoare a conștiinței
⬤ Format ușor de citit și accesibil, cu elemente vizuale
⬤ Stimulează reflecția și oferă informații despre conștiință și autocunoaștere.
Dezavantaje:⬤ Unele capitole au părut redundante sau nefocalizate
⬤ Argumentele filosofice pot părea superficiale sau incomplete
⬤ Limbajul tehnic ar putea fi o provocare pentru unii cititori
⬤ Unii cititori au considerat-o prea simplistă în abordarea problemelor complexe
⬤ Minuțiozitate limitată în acoperirea anumitor subiecte, unele argumente nefiind pe deplin convingătoare.
(pe baza a 23 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Seeing Red: A Study in Consciousness
Conținutul cărții:
"Conștiința contează. S-ar putea spune că contează mai mult decât orice. Scopul acestei cărți este de a ne îndrepta spre o explicație a problemei.".
Nicholas Humphrey începe această explorare convingătoare a celei mai mari dintre marile întrebări cu o provocare pentru cititor și pentru el însuși. Ce este implicat în "a vedea roșu"? Cum este pentru noi să vedem pe altcineva văzând ceva roșu?
Vederea unui ecran roșu ne spune un fapt despre ceva din lume. Dar creează și un fapt nou - o senzație în mintea fiecăruia dintre noi, senzația de roșeață. Și acesta este misterul. Știința convențională nu ne-a spus până acum din ce sunt făcute senzațiile conștiente, cum avem acces la ele sau de ce le avem. Dintr-o perspectivă evolutivă, care este rostul conștiinței?
Humphrey oferă o soluție nouă și îndrăzneață, susținând că senzațiile nu sunt lucruri care ni se întâmplă, ci lucruri pe care le facem - își au originea în expresiile de plăcere sau dezgust ale strămoșilor noștri primordiali. Urmărind traiectoria evolutivă până la ființele umane, el arată cum acest lucru a făcut ca senzațiile să joace un rol-cheie în simțul uman al sinelui.
Sinele, așa cum îl cunoaștem acum din interior, pare să aibă proprietăți fascinante din altă lume. Acesta ne determină să credem în dualitatea minte-corp și în existența unui suflet. Și astfel de credințe - chiar dacă sunt greșite - pot fi extrem de adaptative, deoarece cresc valoarea pe care o acordăm vieții noastre și a celorlalți.
"Conștiința contează", concluzionează Humphrey cu un paradox izbitor, "pentru că funcția ei este să conteze. Ea a fost concepută pentru a crea în ființele umane un Eu a cărui viață merită să fie urmărită.".
