Should Auld Acquaintance Be Forgot: Marea greșeală a independenței Scoției

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză critică a programului naționalist scoțian și a implicațiilor economice ale independenței. Ea argumentează împotriva fezabilității unei Scoții independente, în special în lumina provocărilor economice recente, oferind în același timp o apărare pasionată a Uniunii. Cu toate acestea, unii cititori consideră că se pune prea mult accent pe argumentele intelectuale și că lipsește o perspectivă asupra Scoției contemporane.

⬤ Critică bine scrisă a programului naționalist
⬤ expune proiecțiile economice eronate
⬤ lectură esențială pentru gospodăriile scoțiene
⬤ apărare pasionată a Uniunii
⬤ prezintă riscurile economice ale independenței.

⬤ Accent exagerat pe figurile intelectuale mai degrabă decât pe influențele populare
⬤ nu înțelege Scoția contemporană
⬤ poate să nu rezoneze cu identitatea scoțiană modernă
⬤ unele argumente par repetitive.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Should Auld Acquaintance Be Forgot: The Great Mistake of Scottish Independence

Conținutul cărții:

Naționaliștii scoțieni încearcă să pună capăt Regatului Unit după 300 de ani de uniune de succes. Demersul lor pentru o Scoție independentă este acum mai aproape de succes decât a fost vreodată.

Succesul ar însemna o Mare Britanie diminuată și o Scoție periculos de nesigură. Naționaliștii au reprezentat cele trei secole de uniune cu Anglia ca pe o asociere malefică și dăunătoare pentru Scoția. Uniunea Europeană este prezentată ca o alternativă și o garanție pentru viitorul Scoției. Dar cântecul de sirenă al secesiunii ar atrage Scoția într-o stare de instabilitate radicală, rupând legăturile de muncă, comerț și rudenie și sărăcind economia. Toate acestea fără nicio garanție de creștere într-o UE care se confruntă în prezent cu o recesiune în majoritatea statelor sale și cu o dezamăgire tot mai mare a multora dintre membrii săi.

În această carte incisivă și controversată, jurnalistul John Lloyd trece prin retorică pentru a arăta că planurile economice ale Partidului Național Scoțian sunt profund nerealiste; pierderea unei subvenții de până la 10 miliarde pe an de la Trezorerie ar însemna reduceri pe scară largă, mult mai profunde decât cele efectuate de Westminster; furnizarea în general egală de servicii de sănătate, servicii sociale, educație și pensii în Regatul Unit ar înceta, lăsând Scoția cu nevoia de a recrea multe dintre aceste sisteme pe cont propriu; iar afirmația că Scoția s-ar alătura celor mai de succes state mici din lume - precum Danemarca, Noua Zeelandă și Norvegia - nu este decât o aspirație cu puține perspective de succes.

Alternativa la independență este clară: un acord puternic de descentralizare și o reformă comună a uniunii britanice pentru a moderniza structurile vechi ale Regatului Unit, pentru a reduce centralizarea puterii și pentru a stimula capacitatea tuturor națiunilor și regiunilor Marii Britanii de a-și sprijini și de a-și elibera potențialul creativ și productiv. Scoția a rămas o națiune în uniune cu alte trei națiuni - Anglia, Irlanda de Nord și Țara Galilor. Ea va continua să fie una, mai sigură într-o companie familiară.