Should Auld Acquaintance Be Forgotance: The Great Mistake of Scottish Independence

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui John Lloyd oferă o examinare critică a programului naționalist scoțian și argumentează împotriva independenței față de Regatul Unit, afirmând că aceasta prezintă riscuri economice pentru Scoția. Deși este lăudată pentru scriitura incisivă și argumentele puternice, cartea este criticată pentru că se concentrează prea mult asupra influențelor intelectuale și pentru că nu are o înțelegere contemporană a evoluției identității Scoției.

⬤ Critică bine scrisă și succintă
⬤ expune deficiențele proiecțiilor economice ale SNP
⬤ prezintă argumente solide împotriva independenței
⬤ ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru scoțieni.

⬤ Accent exagerat pe figurile intelectuale care ar putea să nu rezoneze cu publicul larg
⬤ nu se concentrează pe Scoția contemporană
⬤ opinia ar putea să nu reflecte peisajul socio-economic actual.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Should Auld Acquaintance Be Forgot: The Great Mistake of Scottish Independence

Conținutul cărții:

Naționaliștii scoțieni încearcă să pună capăt Regatului Unit după 300 de ani de uniune de succes. Demersul lor pentru o Scoție independentă este acum mai aproape de succes decât a fost vreodată.

Succesul ar însemna o Mare Britanie diminuată și o Scoție periculos de nesigură. Naționaliștii au reprezentat cele trei secole de uniune cu Anglia ca pe o asociere malefică și dăunătoare pentru Scoția. Uniunea Europeană este prezentată ca o alternativă și o garanție pentru viitorul Scoției. Dar cântecul de sirenă al secesiunii ar atrage Scoția într-o stare de instabilitate radicală, rupând legăturile de muncă, comerț și rudenie și sărăcind economia. Toate acestea fără nicio garanție de creștere într-o UE care se confruntă în prezent cu o recesiune în majoritatea statelor sale și cu o dezamăgire tot mai mare a multora dintre membrii săi.

În această carte incisivă și controversată, jurnalistul John Lloyd trece prin retorică pentru a arăta că planurile economice ale Partidului Național Scoțian sunt profund nerealiste; pierderea unei subvenții de până la 10 miliarde pe an de la Trezorerie ar însemna reduceri pe scară largă, mult mai profunde decât cele efectuate de Westminster; furnizarea în general egală de servicii de sănătate, servicii sociale, educație și pensii în Regatul Unit ar înceta, lăsând Scoția cu nevoia de a recrea multe dintre aceste sisteme pe cont propriu; iar afirmația că Scoția s-ar alătura celor mai de succes state mici din lume - precum Danemarca, Noua Zeelandă și Norvegia - nu este decât o aspirație cu puține perspective de succes.

Alternativa la independență este clară: un acord puternic de descentralizare și o reformă comună a uniunii britanice pentru a moderniza structurile vechi ale Regatului Unit, pentru a reduce centralizarea puterii și pentru a stimula capacitatea tuturor națiunilor și regiunilor Marii Britanii de a-și sprijini și de a-și elibera potențialul creativ și productiv. Scoția a rămas o națiune în uniune cu alte trei națiuni - Anglia, Irlanda de Nord și Țara Galilor. Ea va continua să fie una, mai sigură într-o companie familiară.