Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Smith Blue de Camille Dungy este o colecție de poezii puternică și îmbogățitoare, care explorează teme legate de distrugerea mediului, pierdere și condiția umană, împletite cu frumusețe și perspective postmoderne. Lucrarea încurajează cititorii să reflecteze asupra rolului lor într-o lume confruntată cu devastarea ecologică și personală, invocând în același timp conștiința istorică și profunzimea emoțională.
Avantaje:Bogată în ton și cu o perspectivă unică, poezia lui Camille Dungy este sensibilă din punct de vedere muzical și cu impact emoțional, inspirând adesea cititorii să își scrie propria poezie. Colecția echilibrează cu succes umorul și suferința, creând reflecții relatabile asupra provocărilor de mediu și personale. Vocea autoritară a lui Dungy și stăpânirea formei, în special în piese ambițioase precum „Rugăciune pentru P---”, sunt remarcate ca un punct culminant.
Dezavantaje:Unii cititori pot considera că poemele sunt copleșitor de triste și greu de înțeles pe deplin, cu teme care pot fi dificil de abordat. Subiectele întunecate, inclusiv violența și moartea, ar putea să nu rezoneze cu toate audiențele.
(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
În Smith Blue, Camille T. Dungy oferă un ghid de supraviețuire pentru inima modernă, abordând problemele secolului XXI legate de dragoste, pierdere și natură. Dintr-o multitudine de perspective, aceste poezii examinează capacitatea umană de perseverență în urma suferinței; pierderea unor eroi și peisaje dragi; și determinarea noastră în fața luptelor de zi cu zi. Dungy explorează natura duală a prezenței noastre pe planetă, juxtapunând devastarea cauzată de habitatul uman cu propria noastră vulnerabilitate la capriciile capricioase ale mediului nostru. În acest fel, ea dezvăluie cu furie și tandrețe nenumăratele moduri în care atât creăm, cât și suntem victime ale catastrofei.
Această colecție cutremurătoare pătrunde în cele mai intime transformări provocate de terenurile noastre personale, culturale și fizice în continuă schimbare, fiecare plină de deziluzii și speranțe. În cele din urmă, Dungy demonstrează cum suntem cu toții interconectați, indiferent de rasă sau specie, trăind și iubind cum putem mai bine în umbra nebuniilor naturale și a celor provocate de om.
Este ziua de după frunze, când buckeyes, ca o mie de mii de penduluri, cronometrează copacii, iar veverițele, grase în blana lor de iarnă, chicotesc ore, chicotesc zile. Este timpul să ne despărțim. Ai alunecat în vara somnului meu, te-ai strecurat în orele mele singuratice, ai mâncat muzica viselor mele. Te-ai umplut cu dulceața tratată pe care ți-am oferit-o, apoi ai închis ochii rostogoliți și mi-ai furat somnul. A venit dimineața și eu m-am trezit. A venit dimineața. Trezit, am mers 12 mile până la magazinul cu șase arme. Pe drum, am văzut o pasăre de rugăciune încolăcită lângă râu. Am strigat-o. Nu a vrut să se desfășoare. În drum spre casă am ucis-o. E vremea trezirii reci, când buckeyes, ca o mie de mii de metronomi, bat ceasul, iar tu, îngrășată de somnul meu de vară, țâșni spre mine, pleci. Este timpul despărțirii zilelor noastre.
