Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Comentariile utilizatorilor despre „Fate, Time, and Language” oferă o perspectivă asupra tezei de licență în filosofie a lui David Foster Wallace, subliniind punctele forte ale acesteia în abordarea conceptului de fatalism și oferind o perspectivă unică asupra calităților sale intelectuale. Cu toate acestea, natura academică și conținutul tehnic al cărții reprezintă o provocare pentru cititorii ocazionali, în special pentru cei care nu au o pregătire în filosofie.
Avantaje:⬤ Oferă o examinare profundă a fatalismului, prezentând profunzimea intelectuală și argumentația filosofică a lui DFW.
⬤ Conține o introducere bine scrisă care oferă context și o perspectivă asupra argumentelor filosofice discutate.
⬤ Prezintă elemente ale stilului literar al lui DFW la începutul carierei sale.
⬤ Apreciată de pasionații de filosofie care găsesc valoare în discutarea logicii modale și a dezbaterilor filosofice.
Dezavantaje:⬤ Cartea este densă din punct de vedere tehnic și poate fi ilizibilă pentru cei care nu sunt familiarizați cu filosofia analitică, ceea ce face ca ea să fie mai degrabă un exercițiu academic decât o lectură ocazională.
⬤ Mulți cititori au găsit-o plictisitoare, cu o logică formală excesivă și un flux narativ redus, ceea ce o face mai puțin accesibilă.
⬤ Titlul poate induce în eroare, deoarece cea mai mare parte a textului constă în răspunsuri și discuții despre fatalism, mai degrabă decât teza lui DFW în sine.
(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Fate, Time, and Language: An Essay on Free Will
Conținutul cărții:
În 1962, filosoful Richard Taylor a folosit șase presupoziții general acceptate pentru a sugera că ființele umane nu au niciun control asupra viitorului. David Foster Wallace nu numai că nu a fost de acord cu metoda lui Taylor, care, în opinia sa, a amestecat relațiile dintre logică, limbaj și lumea fizică, dar a observat și un truc semantic în centrul argumentului lui Taylor.
Fate, Time, and Language prezintă critica strălucită a lui Wallace la adresa operei lui Taylor. Scrisă cu mult înainte de publicarea ficțiunii și a eseurilor sale, teza lui Wallace dezvăluie marele său scepticism față de gândirea abstractă care funcționează ca o negare a ceva mai autentic și mai real. El era deosebit de suspicios față de anumite paradigme de gândire - estetismul cerebral al modernismului, artificiile inteligente ale postmodernismului - care au abandonat "vechile adevăruri umane tradiționale care au de-a face cu spiritualitatea, emoția și comunitatea".
Pe măsură ce Wallace se ridică pentru a face față provocării liberului arbitru prezentată de Taylor, suntem martorii dezvoltării perspectivei acestui romancier important, împreună cu lupta sa de a stabili un fundament logic solid pentru convingerile sale. Acest volum, editat de Steven M.
Cahn și Maureen Eckert, reproduce articolul original al lui Taylor și alte lucrări despre fatalism citate de Wallace. Introducerea lui James Ryerson face legătura între lucrările filosofice timpurii ale lui Wallace și temele și explorările din ficțiunea sa ulterioară, iar Jay Garfield oferă un epilog biografic critic.
