Soldați și cercetători: Armata SUA și utilizările istoriei militare, 1865-1920

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează relația dintre armata americană și istoria militară din 1865 până în 1920. Se discută despre profesionalizarea educației militare, provocările întâmpinate în predarea istoriei militare și interacțiunile dintre ofițerii armatei și istoricii civili. În timp ce subiectul este semnificativ, execuția a fost criticată pentru că este dificil de angajat și oarecum dezechilibrată în analiza sa.

Acoperă un subiect important și neglijat în ceea ce privește armata americană și istoria militară. Oferă o perspectivă valoroasă asupra evoluției educației militare și a relației dintre profesioniștii militari și istorici. Împărțirea în părți facilitează înțelegerea diferitelor aspecte ale subiectului.

Cartea este descrisă ca fiind dificil de intrat în ea, cu o tratare dezechilibrată a unor teme, în special legătura dintre progresism și eforturile de educație ale armatei. Unii recenzenți au remarcat o lipsă de claritate în definiții (de exemplu, „conducerea sigură”), iar narațiunea ar putea beneficia de o structură mai puternică. Pare să fie mai benefică pentru cititorii academici decât pentru un public general.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Soldiers and Scholars: The U.S. Army and the Uses of Military History, 1865-1920

Conținutul cărții:

Utilizarea și abuzul de istorie militară este tema acestei cărți. Istoricul Carol Reardon analizează relația armatei cu propria sa istorie și urmărește încercările armatei, de la sfârșitul Războiului Civil și până în Era Progresistă, de a revendica disciplina istoriei militare.

„Deținerea” istoriei militare a fost importantă pentru armată, susține Reardon. Nu numai că istoria militară era o piatră de temelie în sistemul educațional emergent al armatei, dar aducea cu sine și o imagine profesională și respectabilitate socială.

Ca urmare, armata a apărat cu tenacitate disciplina de incursiunile universitarilor civili, susținând că profesioniștii militari ar trebui să stabilească standardele pentru studiul istoriei militare. Asociația Istorică Americană, pe de altă parte, a replicat că istoria militară nu ar trebui să fie lăsată în seama amatorilor.

În acest studiu bine documentat, Rearson susține că dezbaterea îndelungată și nerezolvată cu privire la proprietatea istoriei militare a fost în mare măsură responsabilă de dispariția acesteia ca disciplină în timpul jumătății de secol care a urmat Primului Război Mondial.