Sonette
Micul zeu al iubirii dormea, Lângă el stătea focul aprins al inimii.
Dar nimfele, care au renunțat la impulsul fierbinte, S-au strecurat aici, și din mâna curată a celei mai frumoase, I-a fost luată torța, care a pătruns cu ardoare multe inimi credincioase, Regele, care conduce tărâmul dorului, Dormea, cucerit de mâna fecioarei. Ea stinge strălucirea În cea mai rece fântână, Flăcările iubirii veșnică căldură acordă, O baie și un remediu folositor Ward din ea, pentru cei bolnavi.
Clasicii lui Gröls (ediția Werke Der Weltliteratur)
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)