Speranță fără optimism

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o analiză profundă a speranței ca un concept nuanțat distinct de optimism, contestând ideologia fericirii predominantă în cultura auto-ajutorării. Eagleton se bazează pe literatură, filozofie și teologie pentru a oferi o perspectivă asupra speranței, pledând pentru o înțelegere mai substanțială, care înfruntă suferința în loc să o evite.

Cartea este captivantă din punct de vedere intelectual, oferind o perspectivă profundă asupra speranței și contestă concepțiile greșite comune despre optimism. Este bine scrisă și recomandată celor care doresc să reflecteze asupra problemelor societale. Mulți cititori apreciază profunzimea și abordarea analitică a lui Eagleton, considerând cartea atât provocatoare, cât și necesară în vremurile contemporane.

Cartea poate fi complexă și densă, ceea ce o face o lectură dificilă, în special în primele capitole. Unii cititori consideră că ar putea beneficia de concizie, iar câțiva au menționat că Eagleton a scris lucrări mai bune. Există cazuri în care definițiile complexe se pot pierde în complexitate.

(pe baza a 16 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Hope Without Optimism

Conținutul cărții:

În cea mai recentă carte a sa, Terry Eagleton, unul dintre cei mai celebri intelectuali ai timpurilor noastre, analizează cea mai puțin apreciată dintre virtuți. Meditația sa convingătoare asupra speranței începe cu o respingere fermă a rolului optimismului în cursul vieții. Ca și ruda sa apropiată, pesimismul, acesta este mai mult un sistem de raționalizare decât o lentilă fiabilă asupra realității, reflectând temperamentul cuiva în locul unui discernământ adevărat. Eagleton se întoarce apoi la speranță, sondând sensul acestui cuvânt familiar, dar evaziv: este o emoție? Cu ce se deosebește de dorință? Fetișizează ea viitorul? În cele din urmă, Eagleton abordează un nou concept de speranță tragică, în care această veche virtute reprezintă o forță care rămâne chiar și după confruntarea cu o pierdere devastatoare.

Într-o discuție amplă care cuprinde Lear al lui Shakespeare, Kierkegaard despre disperare, Aquino, Wittgenstein, Sfântul Augustin, Kant, teoria istoriei a lui Walter Benjamin și o lungă analiză a filosofului proeminent al speranței, Ernst Bloch, Eagleton își arată fluența magistrală și extrem de creativă în literatură, filosofie, teologie și teorie politică. Speranța fără optimism este plină de spiritul și luciditatea obișnuite ale acestui scriitor a cărui reputație se bazează nu numai pe ideile sale inovatoare, ci și pe capacitatea sa de a implica cititorul în problemele urgente ale vieții.

Page-Barbour Lectures.