Spiritul psalmilor (The Spirit of the Psalms): Analiză retorică, afectivitate și spiritualitate penticostală (Rhetorical Analysis, Affectivity, and Pentecostal Spirituality)

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Spiritul psalmilor” de Lee Roy Martin explorează modul în care psalmii contribuie la formarea creștină prin cultivarea afectelor adecvate și creșterea spirituală într-un context penticostal. Autorul subliniază relația dintre închinare și ucenicie, susținând că închinarea ar trebui să transforme indivizii în asemănarea lui Dumnezeu. Martin folosește analiza retorică și o abordare bazată pe istoria receptării pentru a ilustra modul în care Psalmii angajează emoțiile umane și rolul lor esențial în dezvoltarea spirituală.

Cartea este bine documentată, combinând analiza retorică și receptarea istorică pentru a oferi o perspectivă asupra impactului emoțional și spiritual al psalmilor. Martin subliniază în mod eficient importanța închinării ca mijloc de creștere spirituală, aliniindu-se practicilor penticostale. Capitolul final despre Psalmul 150 este lăudat în special pentru descrierea captivantă a laudei întrupate.

Unii cititori pot considera că accentul pus pe experiențele penticostale americane de la începutul secolului al XX-lea este oarecum îngust și își doresc un context mai larg care să includă influențele penticostale globale. În plus, discuțiile pot fi dense pentru cei nefamiliarizați cu analiza literară și retorică.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Spirit of the Psalms: Rhetorical Analysis, Affectivity, and Pentecostal Spirituality

Conținutul cărții:

În acest studiu al cărții Psalmilor, Lee Roy Martin propune o abordare retorică a interpretării care apreciază formele, limbajul figurativ și dimensiunea afectivă a textului biblic. El susține că funcția poeziei este să evoce (și să provoace) pasiunile și să formeze afectele.

Prin urmare, studiul psalmilor poate beneficia de o hermeneutică care apreciază componenta afectivă a textului și care profită din plin de pasiunile aduse textului de către interpret. Formarea afectelor este explorată în conjuncție cu afectele cheie penticostale de recunoștință, compasiune, curaj, bucurie și speranță. În plus față de analiza retorică, Martin încorporează istoria receptării penticostale timpurii (Wirkungsgeschichte) ca mijloc de a asculta generația care reprezintă inima teologică a tradiției penticostale.

Capitolele 1-7 sunt studii ale unor psalmi individuali: 1 (un psalm al înțelepciunii), 63 (o cântare de încredere), 91 (o cântare de încredere), 105-106 (psalmi istorici), 107 (un psalm de mulțumire), 130 (o lamentație) și 150 (un imn). Capitolul 8 este o istorie a receptării psalmilor în periodicul Credința Apostolică (1906-1915), iar capitolul 9 construiește o teologie penticostală a închinării pornind de la cartea Psalmi.