Spontaneitate și formă în proza modernă

Titlul original:

Spontaneity and Form in Modern Prose

Conținutul cărții:

Acest studiu analizează proza postromantică ai cărei autori - din punct de vedere al rasei, genului, clasei, naționalității și altele - ocupă o gamă largă de poziții de subiect. Spre deosebire de poezie, proza literară modernă nu are un repertoriu retoric sau o structură (dincolo de cele gramaticale) care să poată fi tabelată.

Ca urmare, ea devine o zonă de experimentare și creativitate spontană, precum și un mijloc de investigare a conceptului de spontaneitate, înțeles ca post-secular. Ținând cont de istoriile separate și de particularitățile specifice, acest volum dezvăluie scriitori care își descoperă ideile pe parcurs, într-o proză al cărei sunet, ritm, sintaxă și imagini scapă de ceea ce este prestabilit. Există capitole despre William Hazlitt, Ralph Waldo Emerson și Walt Whitman (și filosofia hindusă), Gerard Manley Hopkins, Herman Melville, D.

H. Lawrence și Saul Bellow, Virginia Woolf și Marion Milner, Gwendolyn Brooks, Adil Jussawalla și Chimamanda Ngozi Adichie.

Acești scriitori sunt preocupați în mod inteligent de două tranziții: în primul rând, trecerea de la impuls la formă și, în al doilea rând, suprapunerea dintre formele literare și formele sociale. Ei explorează dorința de a avea societăți renovate care, expresive pentru sinele nostru cel mai profund, să permită, de asemenea, acestor sine - în vremuri de fragmentare panicată, relativism moral și comunicare periclitată - să interacționeze ca cetățeni.