Știință, credință și societate

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Michael Polanyi „Știință, credință și societate” este o explorare profundă a filosofiei științei, aprofundând interacțiunea dintre conștiință, intuiție și necesitatea libertății în căutarea științifică. Scris ca răspuns la provocările reprezentate de regimurile totalitare, Polanyi pledează pentru o viziune mai umanistă asupra științei, subliniind aspectele sale creative și importanța comunității și a tradiției în căutarea adevărului.

Cartea oferă o perspectivă profundă asupra procesului științific, contestă noțiunea de știință ca fiind pur obiectivă și subliniază rolul intuiției și al creativității. Autoritatea lui Polanyi ca om de știință și stilul său captivant de scriere contribuie la impactul acesteia. Lucrarea este oportună și relevantă, servind ca o critică a atitudinilor contemporane față de știință, care resping elementele sale umane.

Unii cititori ar putea găsi părți ale filosofiei învechite sau prea abstracte. Accentul pus pe dimensiunea spirituală a științei ar putea să nu rezoneze cu toate audiențele și ar putea exista sentimentul că punctele de vedere ale lui Polanyi nu se angajează pe deplin cu perspectivele contrare din filosofia științei care au apărut după epoca sa.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Science, Faith and Society

Conținutul cărții:

Prin preocuparea sa față de știință ca întreprindere în esență umană, Science, Faith and Society aduce o contribuție originală și provocatoare la filosofia științei.

La apariția sa în 1946, cartea a devenit rapid subiect de controversă. Polanyi își propune să demonstreze că știința trebuie înțeleasă ca o comunitate de cercetători uniți de o credință comună; știința, susține el, nu constă în utilizarea „metodei științifice”, ci mai degrabă într-o disciplină pe care oamenii de știință și-o impun în interesul descoperirii unui adevăr obiectiv, impersonal.

Faptul că un astfel de adevăr există și poate fi găsit face parte din credința oamenilor de știință. Polanyi susține că atât autoritarismul, cât și scepticismul, atacând această credință, atacă știința însăși.