Știința creștină

Recenzii ale cititorilor

Critica lui Mark Twain la adresa științei creștine este primită cu reacții mixte din partea cititorilor, unii apreciindu-i spiritul și umorul, în timp ce alții îi critică prejudecățile și negativismul față de Mary Baker Eddy și religia sa. Cartea este recunoscută pentru stilul său de scriere amuzant, dar s-a confruntat și cu acuzația de a fi o tiradă unilaterală și plină de prejudecăți.

Cititorii laudă scriitura inteligentă, umorul și stilul amuzant al lui Twain, observând că acesta surprinde absurditățile științei creștine. Este considerată o lectură interesantă atât pentru fanii lui Twain, cât și pentru cei curioși cu privire la percepțiile timpurii ale religiei. În plus, cititorii au găsit-o captivantă și informativă, afirmând că oferă o privire istorică asupra lui Mary Baker Eddy și a mișcării.

Multe recenzii subliniază tonul sarcastic și răutăcios al cărții, descriind-o ca fiind o „muncă de topor” lipsită de echilibru. Unii au considerat că atitudinea ironică și negativă a lui Twain a eclipsat spiritul său obișnuit, făcând cartea mai puțin plăcută pentru cei care îi apreciază celelalte lucrări. Criticii au semnalat, de asemenea, inexactități și un portret tendențios al științei creștine, punând la îndoială motivele și concluziile lui Twain.

(pe baza a 59 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Christian Science

Conținutul cărții:

Vara trecută, când mă întorceam la Viena de la cura apetitului din munți, am căzut de pe o stâncă în amurg, mi-am rupt niște brațe și niște picioare și mai știu eu ce, și, din fericire, am fost găsit de niște țărani care pierduseră un măgar și m-au dus la cea mai apropiată locuință, care era una dintre acele ferme mari, joase, cu acoperiș de paie, cu apartamente în mansardă pentru familie și un mic pridvor iscusit sub frontonul adânc, decorat cu cutii de flori viu colorate și pisici.

La parter, un salon mare și luminos, separat de apartamentul pentru vacile de lapte printr-un perete despărțitor.

Iar în curtea din față se ridica impunător și frumos bogăția și mândria casei, grămada de bălegar. Această propoziție este germanică și arată că dobândesc acel tip de stăpânire a artei și spiritului limbii care îi permite unui om să călătorească toată ziua într-o singură propoziție fără să schimbe mașina. Era un sat la o milă distanță și acolo locuia un doctor de cai, dar nu era niciun chirurg. Părea o perspectivă proastă.

Al meu a fost în mod clar un caz de chirurgie. Apoi, mi-am amintit că o doamnă din Boston își petrecea vara în acel sat, era doctor în Știința Creștină și putea vindeca orice. Așa că a fost chemată. Era deja noapte și ea nu putea să vină, dar a spus că nu contează, că nu e nicio grabă, că îmi va face un "tratament absent" acum și că va veni dimineață.

Între timp, m-a rugat să fiu liniștită și confortabilă și să-mi amintesc că nu era nimic în neregulă cu mine. M-am gândit că trebuie să fie o greșeală.