Străini pe care îi cunosc

Recenzii ale cititorilor

Cartea este un roman autobiografic care explorează teme precum barierele de comunicare, apartenența și identitatea culturală prin experiențele unui protagonist CODA crescut de părinți surzi. Narațiunea traversează diferite țări și reflectă asupra sentimentelor de alienare și a căutării identității personale.

Cititorii apreciază perspectiva unică asupra faptului de a fi crescut de părinți surzi, profunzimea emoțională a experiențelor protagonistei și explorarea identității prin intermediul culturilor. Stilul de scriere se remarcă prin eficiența sa fără descrieri excesive, atrăgând cititorii în peisajul emoțional intern.

Unii cititori au găsit părți ale narațiunii plate sau dezarticulate, în special trecerea de la povestire la autoreflecție și structuri de tip eseu. Există critici cu privire la faptul că personajul devine enervant în timp, iar unii au simțit că cartea și-a pierdut elanul după un început convingător, făcând-o dificil de terminat.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Strangers I Know

Conținutul cărții:

Durastanti prezintă drama universală a familiei drept sita prin care eul - femeie, artist, fiică - este filtrat și cunoscut. --Ocean Vuong.

O lucrare de ficțiune despre a fi străin în propria familie și în propria viață.

Fiecare familie are propria mitologie, dar în această familie niciunul dintre mituri nu se potrivește. Mama Claudiei spune că și-a cunoscut soțul când l-a împiedicat să sară de pe un pod. Tatăl ei spune că s-a întâmplat atunci când el a salvat-o de la o tentativă de jaf. Ambii părinți sunt surzi, dar nu ar putea fi mai diferiți; nici măcar nu se pot pune de acord cu privire la modul în care s-au cunoscut, cu atât mai puțin cu privire la cine trebuia salvat.

În această uniune improbabilă, dar cumva inevitabilă, se naște naratoarea noastră. Ea ajunge la maturitate împreună cu fratele ei în această casă ciudată și din ce în ce mai înstrăinată, împărțită între un mic sat din sudul Italiei și New York City. Fără nici măcar limbajul semnelor în comun - părinții lor nu s-au deranjat să-i învețe - comunicarea în familie este haotică și plină de interpretări greșite, pe rând hilare și devastatoare. O străină din toate punctele de vedere, ea tânjește după o libertate despre care nici măcar nu e sigură că există. Doar cărțile și punk rock-ul - și o relație tumultoasă - încep să îi arate calea de a-și crea propria mitologie, de a-și construi propria versiune a poveștii vieții sale.

Cinetică, uluitoare din punct de vedere formal și spectaculos de originală, această carte este un portret amuzant și profund al unei familii neconvenționale, care ne face să privim din nou la modul în care limbajul ne modelează înțelegerea de sine.