Tăcerea lui Dumnezeu

Recenzii ale cititorilor

Colecția de poezii a lui Franz Wright, în special „Tăcerea lui Dumnezeu”, stârnește o serie de reacții din partea cititorilor. Mulți consideră poemele profund emoționante și îmbogățitoare, celebrând viziunea unică a lui Wright asupra vieții, iubirii, suferinței și spiritualității. Alții remarcă tonul confesiv și natura introspectivă a lucrării, alături de momente de strălucire și stângăcie. Cu toate acestea, unele recenzii exprimă dezamăgire, etichetând părți ale colecției ca fiind prea complexe sau neinspirate.

Mulți cititori apreciază profunzimea, rezonanța emoțională și originalitatea poeziei lui Wright. Capacitatea sa de a transmite sentimente profunde și de a aborda subiecte dificile precum dependența, depresia și spiritualitatea este lăudată pe scară largă. Se remarcă, de asemenea, frumusețea și onestitatea limbajului său, împreună cu o puternică calitate contemplativă. Mai multe recenzii subliniază natura plăcută și captivantă a experienței de lectură, încurajând relecturile.

Unii recenzenți consideră că anumite părți ale colecției sunt voluminoase, banale sau mai puțin impresionante, ceea ce duce la o experiență mai puțin captivantă pentru acești cititori. Sunt menționate dificultăți în accesarea unora dintre ideile mai abstracte, iar câțiva cititori s-au simțit dezamăgiți sau au considerat că lucrarea nu le îndeplinește așteptările, ceea ce a dus la criticarea stilului lui Wright în comparație cu alți poeți.

(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

God's Silence

Conținutul cărții:

În această nouă colecție luminoasă de poezii, Franz Wright dezvoltă bucuria spirituală pe care a găsit-o în cartea sa câștigătoare a Premiului Pulitzer, Walking to Martha's Vineyard. Wright, pe care îl cunoaștem ca poet al miniaturilor rafinate, deschide God's Silence cu „East Boston, 1996”, un poem lung și puternic care se întoarce la momentele mai întunecate din formarea sensibilității sale. Își împărtășește regulile personale de călătorie cu autobuzul („Fără contact vizual: ochii celor îngroziți / îngrozesc”) și își amintește, printre alte experiențe, prima sa întâlnire cu o pușcă de vânătoare, pe când era un băiețel de opt ani („Într-un luminiș din lanurile de porumb... mi s-a sugerat / să trag / în acea familie de ciori care mormăiau”). De-a lungul acestui volum, Wright își continuă studiul pătrunzător al sufletului său și al sufletului nostru colectiv. El atinge un nou nivel de acceptare atunci când intonează paradoxul „Am auzit tăcerea lui Dumnezeu ca soarele” și se minunează de prezumțiile noastre:

Vorbim despre Raiul care încă nu s-a împlinit.

Chiar și aceasta, sfințenia lucrurilor.

Exact așa cum sunt și nu vor fi niciodată.

Deși Wright își caută adesea iertarea în aceste poeme, spiritul său negru și autoironia sunt prezente în mod fiabil și îi face plăcere să ne reamintească faptul că „literatura va pierde, lumina soarelui va câștiga, nu vă faceți griji”.

Dar în această carte, literatura câștigă de asemenea. Tăcerea lui Dumnezeu este o celebrare profund simțită a ceea ce poezia (și tăcerile ei) poate face pentru noi.

Din ediția Hardcover.