Taoismul: Creșterea unei religii

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o resursă academică foarte apreciată care oferă o prezentare erudită a dezvoltării religioase taoiste de la originile sale filosofice la practicile organizate, urmărind evoluția conceptelor și temelor sale. Scrisă de Isabelle Robinet, cartea este lăudată pentru profunzimea și claritatea sa, ceea ce o face o lectură obligatorie pentru studenții serioși ai istoriei religioase chineze.

⬤ Prezentare bine documentată și cuprinzătoare a taoismului
⬤ explicații clare și concise
⬤ valoroasă atât pentru cercetători, cât și pentru cititorii interesați
⬤ contestă concepțiile populare greșite despre taoismul filosofic și religios
⬤ bibliografie extinsă.

S-ar putea să fie prea complex pentru cititorii generali sau începători; poate fi considerat conținut academic greu.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Taoism: Growth of a Religion

Conținutul cărții:

Acesta este un studiu al istoriei taoismului de la aproximativ secolul al III-lea î.Hr. până în secolul al XIV-lea d.Hr. Timp de mulți ani, a fost obișnuită împărțirea taoismului în taoism filosofic și taoism religios. Autoarea a susținut mult timp că aceasta este o diviziune falsă și că taoismul religios este pur și simplu practica taoismului filosofic. Ea consideră că taoismul este în primul rând o religie, iar lucrarea de față urmărește dezvoltarea taoismului până când acesta a ajuns la forma sa matură (care rămâne intactă și astăzi, deși cu inovații moderne).

Scopul principal al acestei istorii a taoismului este de a trasa liniile principale ale evoluției sale doctrinare, arătând coerența dezvoltării sale, marea varietate de factori care au intrat în joc de-a lungul unei lungi perioade de epoci deconectate, absorbția constantă a contribuțiilor externe și progresul care le integrează. Autorul arată cum anumite teme recurente sunt tratate în moduri diferite în diferite epoci și în diferite secte. Printre aceste teme se numără Adevărul ultim, nemurirea, înțeleptul, geneza și sfârșitul lumii, răsplata pentru faptele bune și rele, reprezentările cerurilor și iadurilor, precum și legăturile dintre viață și spirit, dintre viață și moarte, dintre om și societate și dintre experiența mistică și forma socială a religiei.

Planul cărții este cronologic, dar cronologia este oarecum fluidă având în vedere modul în care a evoluat taoismul; pe măsură ce a asimilat noi caracteristici în cursul creșterii sale, nu a încetat niciodată să continue să le dezvolte pe cele vechi. Astfel, secta Maeștrilor Cerești, care este cronologic prima care a obținut o structură, este tratată la începutul cărții, deși există până în zilele noastre, iar tradiția Shangqing a luat formă în secolul al IV-lea, deși anii săi de glorie au fost sub Tang (618-907).