Teatrul polonez al Holocaustului

Titlul original:

The Polish Theatre of the Holocaust

Conținutul cărții:

Teatrul polonez al Holocaustului de Grzegorz Niziolek este o analiză de pionierat a impactului și moștenirii Holocaustului asupra teatrului și societății poloneze din 1945 până în prezent. Ea dezvăluie rolul teatrului ca mediu crucial al memoriei colective - și al uitării colective - a traumei Holocaustului desfășurat de naziști pe teritoriul polonez. Perioada a dat naștere la două dintre cele mai radicale și influente idei teatrale în timpul lucrului la producții care au abordat subiectul Holocaustului, Teatrul sărac al lui Grotowski și Teatrul morții al lui Kantor, dar autorul examinează un impact mai profund în rolul pe care teatrul l-a jucat în procesele de negare colectivă a faptului de a fi martor la suferința altora.

În prima parte, autorul examinează șase decenii de teatru polonez modelat de perspectiva Holocaustului, în care prezența acestuia este în mod diferit vizibilă sau deplasată. O atenție deosebită este acordată diverselor tipuri de distorsiuni și efectului „vederii greșite” puse în scenă în teatru, precum și urmelor de receptare afectivă: șoc, empatie accentuată, indiferență. În partea a doua, Niziolek examinează o serie de evenimente teatrale, inclusiv producțiile lui Leon Schiller, Jerzy Grotowski, Tadeusz Kantor, Andrzej Wajda, Krzysztof Warlikowski și Ondrej Spis k. El analizează modul în care aceste producții s-au confruntat cu experiența de a fi martor și au fost profund modelate de moștenirea Holocaustului.

Teatrul polonez al Holocaustului dezvăluie modul în care - prin mărturia despre experiența societății cu privire la Holocaust - teatrul a fost cadrul unor procese fundamentale care au loc în cadrul culturii poloneze, care se confruntă cu experiențele traumatice suprimate din timpul războiului și cu o identitate colectivă modelată de trecut.