Teoria de stat a banilor

Recenzii ale cititorilor

Cartea este un clasic în teoria monetară, cu un accent semnificativ pe perspectivele instituționale. Ea analizează rolurile structurale ale banilor în cadrul economiei și relația acestora cu puterea de stat. Cu toate acestea, cartea a fost criticată pentru calitatea tipăririi și a traducerii sale, precum și pentru densitatea și natura sa provocatoare.

Este considerată un clasic în teoria monetară, care oferă o perspectivă valoroasă asupra teoriilor de stat ale banilor. Cititorii o consideră interesantă și lămuritoare atunci când este citită alături de alte lucrări conexe. Mulți apreciază analiza sa aprofundată și importanța sa în înțelegerea banilor fiat.

Cartea este densă și poate fi o provocare pentru cititori, necesitând cunoștințe prealabile despre teoriile statului. A fost criticată pentru calitatea slabă a imprimării, traducerea incompletă și prezența erorilor de traducere. Unii cititori au fost dezamăgiți de prezentarea de modă veche și de lipsa de transparență cu privire la statutul său prescurtat.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The State Theory of Money

Conținutul cărții:

2013 Retipărire a ediției din 1924.

Facsimil integral al ediției originale, nereprodus cu software de recunoaștere optică. Georg Friedrich Knapp (1842-1926) a fost un economist german care, în 1895, a publicat „The State Theory of Money”, care a fondat școala chartalistă de teorie monetară, care adoptă poziția statalistă conform căreia banii nu trebuie să aibă nicio valoare intrinsecă și trebuie să fie utilizați strict ca jetoane emise de guvern, adică bani fiat.

Publicată inițial în 1905, această carte a creat agitație în rândul cadrelor universitare și al factorilor de decizie politică, atât susținătorii, cât și criticii susținând cu tărie această teză. Cartea a fost scrisă într-o perioadă în care chestiunile monetare se aflau într-un mare flux. În întreaga lume, țările dezbăteau standardul metalic optim pentru sistemele lor monetare.

Ar trebui să fie argintul, aurul, ambele într-o relație fixă (bimetalism), o combinație a celor două (simetalism) sau ar trebui ca selectarea standardului să fie lăsată la latitudinea pieței? Knapp a adus dezbaterea pe un teren nou, sugerând că nu trebuie să existe deloc un standard metalic. Idei cu privire la oportunitatea banilor de hârtie care nu sunt susținuți de aur sau de alte metale fuseseră prezentate anterior, dar nu au reușit niciodată să se impună în mediul academic.