Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 5 voturi.
Theory at Yale: The Strange Case of Deconstruction in America
Această carte examinează afinitatea dintre "teorie" și "deconstrucție" care s-a dezvoltat în academia americană în anii 1970 prin intermediul "criticilor de la Yale" Harold Bloom, Paul de Man, Geoffrey Hartman și J. Hillis Miller, cărora li s-a alăturat uneori filosoful francez Jacques Derrida.
Cu acest colectiv semi-ficțional, teoria a devenit un eveniment mediatic, mai întâi în mediul academic și apoi în presa scrisă mai largă, în și prin legătura sa fantasmatică cu deconstrucția și cu "Yale". Rolul important jucat de umanismul estetic în discursul pedagogic american oferă un context pentru înțelegerea teoriei ca scandal estetic, iar o examinare a modurilor în care opera lui de Man sfidează piețile estetice ne ajută să înțelegem de ce, până în anii 1980, el a ajuns mai ales să personifice "teoria".
Combinând o relatare amplă a fenomenului "Criticilor de la Yale" cu o serie de reexaminări atente ale evenimentului teoriei, Redfield urmărește amenințarea reprezentată de neseriozitatea și inumanitatea limbajului în capitole despre lirică, despre reprezentarea lui Hartman a imaginației Wordsworthiene, despre teoria timpurie a influenței lui Bloom în anii 1970 împreună cu reinventarea sa mediatică ulterioară ca geniu al Canonului Occidental și despre încercarea influentă a lui John Guillory de a interpreta teoria de Manian ca simptom al marginalității tot mai mari a literaturii. Un capitol final examinează picturile lui Mark Tansey Derrida Queries de Man și Constructing the Grand Canyon, picturi care oferă reflecții subtile și complexe asupra evenimentului particular al teoriei ca deconstrucție în America.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)