Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „The Amateur Hour” de Jonathan Zimmerman oferă o istorie cuprinzătoare a practicilor de instruire în învățământul superior din SUA, utilizând cercetări ample de arhivă și integrând mărturii personale. Cartea este bine primită pentru abordarea sa academică și perspectivele sale pătrunzătoare, deși are unele limitări în ceea ce privește domeniul de aplicare.
Avantaje:Cartea este foarte recomandată profesorilor universitari și celor interesați de istoria învățământului superior. Cartea cuprinde cercetări ample de arhivă, acoperă o gamă largă de instituții, nu doar universități cu nume mari, și împletește cu succes contextul istoric cu mărturiile personale ale diferitelor părți interesate din domeniul educației. Cartea este percepută ca o examinare vie și academică a evoluției practicilor de instruire și subliniază provocările de lungă durată cu care se confruntă predarea.
Dezavantaje:Unii cititori consideră că cartea este lipsită de profunzime în anumite domenii, cum ar fi programele Honors și practicile educaționale ale anumitor instituții. În plus, tonul personal este minimal, ceea ce poate să nu atragă toți cititorii. Publicarea cărții a coincis cu pandemia de COVID, ceea ce poate duce la trecerea ei cu vederea.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Amateur Hour: A History of College Teaching in America
Conținutul cărții:
Învățământul universitar american este în criză, sau cel puțin așa ni se spune. Dar am auzit această plângere în ultimii 150 de ani, când criticii au denunțat calitatea slabă a instruirii în sălile de curs universitare. Studenții visează cu ochii deschiși în săli de curs gigantice, în timp ce profesorul vorbește întruna, sau se întâlnesc cu un asistent didactic pentru o oră de discuții fără rost. Universitatea modernă nu recompensează predarea, astfel încât membrii facultăților de la toate nivelurile o neglijează în favoarea cercetării și a publicării.
În prima carte de istorie a învățământului universitar american, Jonathan Zimmerman confirmă, dar și contrazice aceste plângeri perene. Bazându-se pe o gamă largă de surse neexaminate anterior, The Amateur Hour arată cum generații de studenți au acuzat slaba instruire primită. Dar Zimmerman descrie și eforturile instituționale de a le îmbunătăți, în special prin transformarea predării în ceva mai "personal". Pe măsură ce învățământul superior a devenit o industrie gigantică, scrie el, colegiile și universitățile americane au introdus activități în grupuri mici și alte reforme menite să contracareze anonimatul instruirii în masă. Acestea au experimentat, de asemenea, noi tehnologii, precum televiziunea și calculatoarele, care promiteau să "personalizeze" predarea prin adaptarea acesteia la interesele și abilitățile individuale ale fiecărui student.
Dar, arată Zimmerman, accentul pus pe personal a inhibat profesionalizarea învățământului universitar, care rămâne, în cele din urmă, o întreprindere de amatori. Cu cât americanii au tratat predarea ca pe o activitate extrem de personală, dependentă de idiosincraziile instructorului, cu atât mai puțin au putut dezvolta standarde comune pentru aceasta. De asemenea, nu au documentat riguros predarea la colegiu, o activitate extrem de publică care s-a desfășurat mai ales în privat. Deschizând ușa sălii de clasă, The Amateur Hour luminează învățământul universitar american și prezintă un nou caz pentru restabilirea comunităților intime de învățare, în special pentru studenții cei mai puțin privilegiați din America. Oricine dorește să schimbe predarea la facultate va trebui să înceapă de aici.
