The Cactus Eaters: How I Lost My Mind--And Almost Found Myself--On the Pacific Crest Trail

Recenzii ale cititorilor

Cartea a primit recenzii mixte din partea cititorilor, unii lăudând stilul de scriere captivant al lui Dan White și povestea sinceră, în timp ce alții au criticat-o pentru lipsa de bucurie și pentru că era prea negativă. Mulți au apreciat umorul și detaliile vii, dar unii au găsit ultima treime a cărții dezarticulată sau lipsită de bucurie. În general, cartea se adresează celor care apreciază relatările personale despre drumeții, dar s-ar putea să nu rezoneze la fel de bine cu entuziaștii hardcore ai activităților în aer liber.

⬤ Stil de scriere captivant
⬤ narațiune plină de umor și relatabilă
⬤ descrieri vii ale experiențelor de drumeție
⬤ se adresează atât aventurierilor, cât și cititorilor ocazionali
⬤ reflecțiile personale rezonează cu unii
⬤ comparațiile cu Bill Bryson îi evidențiază accesibilitatea.

⬤ Lipsește portretizarea veselă a experienței de drumeție
⬤ unii consideră că autorul este antipatic sau prea negativ
⬤ ultima treime a cărții este considerată împrăștiată și întunecată
⬤ unii cititori consideră că nu surprinde frumusețea PCT
⬤ blasfemia excesivă și umorul vulgar pot fi deranjante pentru unii.

(pe baza a 94 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Pacific Crest Trail se întinde din Mexic până în Canada, pe o distanță de 2.650 de mile istovitoare, arse de soare și infestate de urși.

Când Dan White și prietena lui și-au anunțat intenția de a-l parcurge pe jos, părinții lui Dan - printre alții - au crezut că sunt nebuni. Cum puteau supraviețui șase luni în deșert doi oameni care nici măcar nu împărțiseră un apartament împreună, cu puțin mai mult decât un cort pentru două persoane și niște amestecuri? Dar când acești aventurieri amețiți, supranumiți Expediția Lois și Clark de către binevoitorul lor guru, pornesc spre sălbăticia americană, greutățile traseului - și un cactus cu aspect delicios - testează limitele iubirii și ale sănătății mintale.