The Case of the Midwife Toad

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The Case of the Midwife Toad” de Arthur Koestler prezintă o narațiune convingătoare despre experimentele lui Paul Kammerer pe amfibieni și provocările sale împotriva teoriei evoluționiste consacrate. Cartea explorează teme legate de ortodoxia științifică, ambiția personală și politica științei, dezvăluind tratamentul dur cu care se confruntă cei care contrazic convingerile dominante. Deși oferă o poveste bogată și captivantă, unii cititori au remarcat că, la anumite momente, se poate împotmoli în detalii excesive.

⬤ Stil narativ extrem de ușor de citit și captivant.
⬤ Oferă o viziune echilibrată a analizei științifice și a contextului istoric.
⬤ Evidențiază luptele unui om de știință neînțeles, ceea ce adaugă profunzime narațiunii.
⬤ Explorare fascinantă a politicii științei și a implicațiilor contestării teoriilor consacrate.
⬤ Oferă perspective asupra geneticii și epigeneticii moderne, arătând relevanța lui Kammerer în prezent.

⬤ Unele părți se pot împotmoli în detalii excesive.
⬤ Anumite interpretări științifice greșite sau omisiuni au fost remarcate de cititori.
⬤ Accentul pus de carte pe o ipoteză potențial controversată poate să nu fie pe placul tuturor.

(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

La 23 septembrie 1926, un biolog experimentalist austriac pe nume Dr. Paul Kammerer și-a zburat creierii pe o potecă din munții austrieci. Sinuciderea sa a fost punctul culminant al unei mari controverse evoluționiste pe care experimentele sale o stârniseră. Lupta se dădea între adepții lui Lamarck, care susțineau că trăsăturile dobândite pot fi moștenite, și neo-darwiniști, care susțineau teoria mutațiilor întâmplătoare conservate prin selecție naturală. Experimentele doctorului Kammerer cu diverși amfibieni, inclusiv salamandre și broasca moașă (Alytes obstetricans), au dat multă greutate argumentului lamarckian și au atras asupra sa întreaga furie a neo-darwiniștilor ortodocși.

Arthur Koestler a aflat despre activitatea doctorului Kammerer pe vremea când el însuși era student la Viena și a fost întotdeauna interesat de această poveste tragică. El oferă o descriere fascinantă a atmosferei pline de venin în care s-a purtat această bătălie și a măsurilor pe care cercetătorii aparent respectabili le luau pentru a-și discredita adversarii. În fruntea atacului împotriva lui Kammerer s-a aflat un om de știință britanic, William Bateson, care a sugerat că experimentele vienezului erau false, dar care nu a examinat dovezile, inclusiv așa-numitele tampoane nupțiale ale ultimului specimen de broască moașă rămas de la Kammerer. Tânărul om de știință american a dat lovitura de grație; în timpul unei vizite la Viena, acesta a descoperit că decolorarea tampoanelor nupțiale nu se datora unor cauze naturale, ci injecției cu cerneală indiană. Când descoperirile sale au fost publicate, Kammerer s-a împușcat.

Dl Koestler, ale cărui scrieri recente, în cărți precum The Act of Creation și The Ghost in the Machine, au fost în parte legate de teoria evoluționistă, a decis să investigheze acest vechi mister. Când și-a început cercetările, se aștepta să relateze tragedia unui om care și-a trădat vocația, deoarece sinuciderea lui Kammerer a fost acceptată ca o mărturisire a vinovăției, iar munca sa a fost discreditată din acea zi până în prezent. În schimb, pe măsură ce dl Koestler a citit ziarele contemporane, a corespondat cu fiica lui Kammerer, cu fiul lui Bateson și cu oamenii de știință supraviețuitori care au participat la prelegerea lui Kammerer de la Cambridge, s-a trezit scriind o justificare a unui om care, după toate probabilitățile, a fost el însuși trădat. Povestea care a ieșit la iveală este, pe de o parte, o descoperire științifică fascinantă; pe de altă parte, este o relatare emoționantă și umană despre o figură mult abuzată, strălucitoare și adorabilă. Deși el însuși nu este lamarckian, dl Koestler încheie cartea cu un apel către biologi să repete experimentele lui Kammerer cu o minte deschisă pentru a le verifica sau a le respinge. Dacă afirmațiile lui Kammerer ar fi confirmate postum, perspectiva noastră asupra evoluției s-ar schimba semnificativ.

Un thriller intelectual superb ale cărui implicații reverberează și astăzi, The Case of the Midwife Toad este un tip de carte cu totul nou pentru dl Koestler și poate că numai el ar fi putut să o scrie, deoarece a necesitat cunoștințe de specialitate și familiaritate cu lumea academică a științei, combinate cu creativitatea și intuiția imaginativă a unui romancier remarcabil.