The Doors of the Sea: Where Was God in the Tsunami?

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui David Bentley Hart „The Doors of the Sea” abordează teodiceea și problema răului ca răspuns la dezastrele naturale, concentrându-se în special pe tsunami-ul din 2004. Cartea se caracterizează prin profunzimea discuțiilor filosofice și teologice, provocând viziunile tradiționale asupra naturii lui Dumnezeu și a rolului răului. Deși este lăudată pentru argumentele sale pătrunzătoare și stilul său literar, cartea este criticată și pentru proza sa complexă și limbajul obscur, ceea ce o face solicitantă pentru cititorii ocazionali.

⬤ Oferă o explorare profundă și clară a teodiceii și a naturii răului.
⬤ Bine scrisă și care îndeamnă la reflecție, demonstrând abilitățile literare ale lui Hart.
⬤ Oferă o perspectivă unică, în special din punctul de vedere al ortodocșilor răsăriteni.
⬤ Încurajează reflecția profundă asupra speranței creștine și a naturii suferinței.
⬤ Mulți cititori au considerat că merită să o recitească pentru cunoștințele dobândite.

⬤ Stil de scriere complex și dens care poate fi dificil de urmărit.
⬤ Poate necesita cunoștințe prealabile de teologie și filosofie pentru o înțelegere deplină.
⬤ Unii cititori au găsit-o oarecum detașată de aplicațiile practice sau de întrebările imediate privind dezastrele naturale.
⬤ Critici pentru potențiala denaturare a altor opinii teologice, în special a calvinismului.
⬤ Unii recenzenți evidențiază omisiuni flagrante în abordarea narațiunilor biblice cheie legate de problema răului.

(pe baza a 83 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Pe măsură ce știrile despre oribilul tsunami din decembrie 2004 din Asia au ajuns în restul lumii, comentatorii s-au grăbit să profite de dezastru ca dovadă fie a puterii lui Dumnezeu, fie a inexistenței lui Dumnezeu, întrebând mereu: "Cum ar putea un Dumnezeu bun și iubitor - dacă există - să permită o asemenea suferință?

În The Doors of the Sea, David Bentley Hart se adresează atât celor sceptici cu privire la credința creștină, cât și celor care își folosesc credința creștină pentru a raționaliza suferința umană fără sens. El îi îndeamnă pe amândoi să recunoască în cele mai grave catastrofe nu voința providențială a lui Dumnezeu, ci mai degrabă lupta continuă dintre puterile rebele care înrobesc lumea și Dumnezeul care o iubește în întregime.