The Fight for Zimbabwe: The History and Legacy of the British Empire's Attempt to Establish a Colony in the 19th Century (Lupta pentru Zimbabwe: Istoria și moștenirea încercării Imperiului Britanic de a stabili o colonie în secolul al XIX-lea)

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă detalii pătrunzătoare despre istoria colonială a Africii, în special a Zimbabwe (fosta Rhodesie), și oferă o bună înțelegere a contextului mai larg al formării Africii de Sud în timpul epocii imperialismului. Cartea servește ca o resursă informativă și accesibilă pentru cei interesați de istoria Africii.

Cartea este bine documentată și oferă detalii revelatoare despre epoca colonială. Este potrivită pentru învățarea rapidă și reîmprospătează eficient cunoștințele. Scrisul este captivant pentru cititorii de toate vârstele, făcând istoria ușor accesibilă.

Unii cititori pot considera că conținutul reflectă negativ istoria și reputația Marii Britanii în timpul epocii coloniale. Accentul pus pe anumite detalii poate să nu acopere întreaga complexitate a epocii.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Fight for Zimbabwe: The History and Legacy of the British Empire's Attempt to Establish a Colony in the 19th Century

Conținutul cărții:

*Include imagini.

*Include o bibliografie pentru lecturi suplimentare.

Istoria modernă a Africii a fost scrisă, până de curând, în numele raselor indigene, de către omul alb, care intrase cu forța pe continent în timpul unei faze deosebit de hubristice și dinamice a istoriei europene. În 1884, prințul Otto von Bismark, cancelarul german, a reunit plenipotențiarii tuturor marilor puteri ale Europei, pentru a aborda colonizarea Africii astfel încât să se evite provocarea unui război. Acest eveniment - cunoscut sub numele de Conferința de la Berlin din 1884-1885 - a galvanizat un fenomen care a ajuns să fie cunoscut sub numele de Lupta pentru Africa. Conferința a stabilit două reguli fundamentale pentru cucerirea Africii de către europeni. Prima dintre acestea a fost că nicio recunoaștere a anexării nu va fi acordată fără dovada unei ocupații practice, iar a doua, că o ocupație practică va fi considerată ilegală fără un apel formal la protecție făcut în numele unui teritoriu de către liderul său, un apel care trebuie să fie consemnat pe hârtie sub forma unui tratat juridic.

A început astfel o cursă, condusă în principal de interese comerciale europene sub forma unor societăți cu răspundere limitată, pentru a pătrunde în interiorul Africii și a-i curta liderii cu arme, bibelouri și alcool, iar după ce au obținut astfel marca sau sigiliul lor pe tratate false, au început să stabilească granițele viitoarelor colonii europene africane. Ușurința cu care s-a reușit acest lucru s-a datorat faptului că, în acel moment, conducerea tradițională africană era dezbinată, iar poporul abia își revenise după secole de contuzii provocate de comerțul cu sclavi. Prin urmare, uzurparea autorității, intimidarea unei societăți deja distruse și punerea unui lider împotriva celuilalt a fost o sarcină diplomatică atât de simplă, încât problema a fost rezolvată, în cea mai mare parte, în mai puțin de un deceniu.

Cu toate acestea, au existat câteva excepții, dintre care cea mai notabilă a fost, probabil, națiunea Zulu, o monarhie centralizată cu uriașe aptitudini militare, care a avut nevoie de un război colonial britanic, celebrul Război Anglo-Zulu din 1879, pentru a obține pacificarea. O altă națiune a fost amaNdebele, o ramură a națiunii zulu, stabilită încă din anii 1830 în partea de sud-est a ceea ce avea să devină în viitor Rhodesia și mai târziu Zimbabwe. Ambele erau monarhii puternice, centralizate, fortificate de o armată profesionistă organizată și agresivă, subdivizată în regimente și datoare unei loialități fanatice față de coroană. Zulu nu au fost tratați prin tratat, iar istoria lor este, probabil, subiectul unui alt episod al acestei serii, însă amaNdebele au fost, iar primii culegători europeni de tratate și concesiuni au fost nevoiți să pășească cu mare precauție atunci când intrau pe pământurile lor. A trecut mult timp până când cursul inevitabil al istoriei i-a forțat pe amaNdebele să se supună dominației europene. Deși tratatele și diplomația britanică au jucat un rol, în cele din urmă războiul, cucerirea și înfrângerea în luptă au fost cele care i-au adus pe amaNdebele la respect.

În ciuda acestui fapt, amaNdebele, în pofida înfrângerii lor militare finale, se bucurau de un respect enorm din partea britanicilor. Acest lucru a fost valabil și în cazul zulu. Britanicii erau ei înșiși o națiune marțială și vedeau în conceptul de "nobil sălbatic" romantismul unei epoci apuse, oferind stima cuvenită unei aristocrații conducătoare, în conformitate cu regulile cavalerismului. Odată cu înfrângerea amaNdebele în 1893 într-un război care a ajuns să fie cunoscut sub numele de Războiul Matabele, agenții Companiei Britanice Africa de Sud, pe măsură ce au preluat controlul administrativ deplin asupra teritoriului, au stabilit, de asemenea, o regulă de leonizare a amaNdebele. A devenit la modă mitologizarea originilor nobile ale amaNdebele, a curajului și virtuozității lor în luptă și a aderării lor incoruptibile la codul spartan al războiului.

Această carte prezintă conflictele care au marcat eforturile Marii Britanii de a înființa o colonie în regiune, războaiele care au fost purtate și rezultatele.