The Incorporeal: Ontologie, etică și limitele materialismului: Ontology, Ethics, and the Limits of Materialism

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Teaching The Incorporeal” de Elizabeth Grosz este lăudată pentru explorarea pătrunzătoare a filosofiei occidentale, concentrându-se în special asupra conceptului de incorporalitate și a implicațiilor acestuia pentru gândirea contemporană. Cartea prezintă ideile diferiților filosofi într-un mod convingător, care face legătura între perspectivele istorice și cele actuale.

Cartea este scrisă frumos și oferă o schiță fascinantă a gândirii occidentale, articulând relevanța materialismului activ de-a lungul istoriei. Ea abordează concepte complexe într-o manieră plăcută, făcându-le accesibile și inspiratoare. Grosz este recunoscut ca o voce importantă în filosofie, oferind perspective profunde care facilitează înțelegerea discuțiilor filosofice moderne.

Unii cititori pot considera că natura complexă și detaliată a conceptelor reprezintă o provocare pentru a le înțelege pe deplin, deși stilul de scriere urmărește să atenueze acest lucru.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Incorporeal: Ontology, Ethics, and the Limits of Materialism

Conținutul cărții:

Filosofia a moștenit un impuls puternic de a îmbrățișa fie dualismul, fie un monism reductiv - fie o separare radicală a minții și a corpului, fie reducerea minții la corp. Dar, de la originile sale în scrierile stoicilor, primii materialiști desăvârșiți, un alt punct de vedere a recunoscut că nicio formă de materialism nu poate fi complet autoinclusivă - spațiul, timpul, vidul și simțul sunt condițiile incorporale ale tot ceea ce este corporal sau material.

În The Incorporeal Elizabeth Grosz susține că idealul este inerent materialului și materialul idealului și, urmărind evoluția sa de-a lungul timpului, susține că aceeași idee se reafirmă în contexte intelectuale diferite. Grosz arată nu numai că idealismul și materialismul sunt inextricabil legate, ci și că această "apartenență" a întregii idealități și a întregii materialități nu este mediată sau creată de conștiința umană. În schimb, este o condiție ontologică pentru dezvoltarea conștiinței umane.

Grosz se inspiră din conceptul de substanță materială și ideală al lui Spinoza, din amor fati al lui Nietzsche, din planul imanenței al lui Deleuze și Guattari, din preindividualul lui Simondon și din autoancheta sau autoafecțiunea lui Raymond Ruyer pentru a arăta că lumea preexistă evoluției omului și că forțele sale materiale și incorporale sunt condițiile pentru toate formele de viață, umane și nonumane deopotrivă. O capodoperă a unui eminent teoretician, The Incorporeal oferă o nouă perspectivă profundă asupra problemei minte-corp.