The Merry Men

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The Merry Men and Other Tales and Fables” de Robert Louis Stevenson conține o varietate de povestiri scurte amuzante care îi pun în valoare abilitățile narative. În timp ce unii cititori găsesc poveștile bogate și captivante, alții consideră că această colecție nu se numără printre cele mai bune lucrări ale lui Stevenson și ar putea să nu placă celor care nu sunt familiarizați cu stilul său.

Povestiri captivante, cu un amestec de suspans, umor și descrieri vii. Povestirile acoperă o gamă largă de genuri și teme, oferind o experiență distractivă. Povestiri notabile precum „The Merry Men”, „Will o' the Mill” și „Olalla” sunt evidențiate pentru calitatea și profunzimea lor. Fanii operei lui Stevenson apreciază vocea sa narativă unică.

Unele povestiri sunt percepute ca fiind neinteresante sau lipsite de profunzime. Se pune un accent puternic pe elementele descriptive, ceea ce unii cititori consideră plictisitor. Utilizarea dialectului scoțian în „Thrawn Janet” reprezintă o provocare pentru unii cititori. În general, colecția s-ar putea să nu rezoneze cu cei care nu sunt deja fani ai lui Stevenson.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Cumpărați una dintre cărțile clasice ale 1st World Library și ajutați la susținerea bibliotecii noastre gratuite de cărți electronice descărcabile de pe internet. Vizitați-ne online la www.1stWorldLibrary.ORG - - ERA o dimineață frumoasă de sfârșit de iulie când am pornit pe jos pentru ultima oară spre Aros. O barcă mă debarcase cu o seară înainte la Grisapol.

Am luat micul dejun oferit de micul han și, lăsându-mi toate bagajele până când voi avea ocazia să le iau pe mare, am traversat promontoriul cu inima veselă. Eram departe de a fi un băștinaș al acestor locuri, provenind, așa cum am făcut-o, dintr-un neam neamestecat de câmpie. Dar un unchi de-al meu, Gordon Darnaway, după o tinerețe săracă și dură și câțiva ani petrecuți pe mare, se căsătorise cu o tânără din insule.

O chema Mary Maclean, ultima din familia ei.

Iar când ea a murit dând naștere unei fete, Aros, ferma de pe malul mării, a rămas în posesia lui. Nu-i aducea decât mijloacele de trai, după cum bine știam.

Dar era un om pe care ghinionul l-a urmărit.

Îi era teamă, împovărat cum era de un copil mic, să pornească într-o nouă aventură în viață.

Și a rămas în Aros, mușcându-și unghiile destinului. Anii au trecut peste capul lui în acea izolare și nu i-au adus nici ajutor, nici satisfacție. Între timp, familia noastră se stingea în ținuturile joase.

Nu prea există noroc pentru cei din această rasă.

Și poate că tatăl meu a fost cel mai norocos dintre toți, pentru că nu numai că a fost unul dintre ultimii care au murit, dar a lăsat un fiu pe numele său și puțini bani pentru a-l întreține. Eram student la Universitatea din Edinburgh, trăiam destul de bine pe cheltuiala mea, dar nu aveam rude sau apropiați.

Când niște vești despre mine au ajuns la unchiul Gordon pe Ross de Grisapol.

Iar el, care era un om care avea sângele mai gros decât apa, mi-a scris în ziua în care a aflat de existența mea și m-a învățat să consider Aros drept casa mea. Așa se face că am ajuns să-mi petrec vacanțele în acea parte a țării, atât de departe de orice societate și confort, între coduri și mârțoage.

Și așa se face că acum, după ce terminasem cursurile, mă întorceam acolo cu inima atât de ușoară în acea zi de iulie.