Virginibus Puerisque, and Other Papers, Weir of Hermiston - An Unfinished Romance & The Master of Ballantrae

Recenzii ale cititorilor

Colecția „Virginibus Puerisque” cuprinde o serie de eseuri pătrunzătoare ale lui Robert Louis Stevenson, care abordează diverse teme precum scrisul, tinerețea, vârsta, lenea și relațiile. Deși elogiată pentru conținutul său amuzant și profund, unii cititori critică formatarea și prezentarea ediției.

⬤ Eseuri captivante și pătrunzătoare, scrise cu măiestrie de un autor genial
⬤ acoperă o gamă largă de subiecte relevante
⬤ considerate inspiraționale și relevante pentru viața modernă.

Ediției specifice îi lipsește formatarea adecvată, inclusiv notele autorului, paginarea și coerența tipografică, ceea ce diminuează experiența de lectură.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Weir of Hermiston (1896) este un roman neterminat de Robert Louis Stevenson. Stilul este foarte diferit de cel al lucrărilor sale anterioare și a fost adesea lăudat ca o potențială capodoperă. Cartea a fost întreruptă de moartea subită a lui Stevenson în 1894, în urma unei hemoragii cerebrale. Romanul este plasat în perioada războaielor napoleoniene.

Romanul spune povestea lui Archie Weir, un tânăr născut într-o familie din clasa superioară din Edinburgh. Din cauza sensibilității și sensibilității sale romantice, Archie este înstrăinat de tatăl său, care este descris ca un judecător grosolan și crud al unui tribunal penal. De comun acord, Archie este alungat din familia sa de origine și trimis să locuiască ca laird local pe o proprietate de familie din apropierea cătunului Hermiston din Borders.

În timp ce servește ca laird, Archie o întâlnește și se îndrăgostește de Kirstie (Christina). În timp ce cei doi își aprofundează relația, cartea se întrerupe. În mod confuz, în roman există două personaje numite Christina, dintre care cea mai tânără este iubita lui Archie.

Romanul este prezentat ca memoriile unui anume Ephraim Mackellar, administrator al domeniului Durrisdeer din Scoția. Romanul începe în 1745, anul revoltei iacobite. Când Bonnie Prince Charlie ridică steagul Stuarților, familia Durie - Laird of Durrisdeer, fiul său mai mare James Durie (stăpânul din Ballantrae) și fiul său mai mic Henry Durie - decide asupra unei strategii comune: un fiu se va alătura răscoalei, în timp ce celălalt se va alătura loialiștilor. În acest fel, oricare ar fi tabăra învingătoare, statutul nobiliar și averea familiei vor fi păstrate. În mod logic, fiul cel mic ar trebui să se alăture rebelilor, dar stăpânul insistă să fie rebelul (o alegere mai interesantă) și îl acuză cu dispreț pe Henry că încearcă să îi uzurpe locul, comparându-l cu Iacob. Cei doi fii sunt de acord să dea cu banul pentru a stabili cine pleacă. Maestrul câștigă și pleacă să se alăture Răscoalei, în timp ce Henry rămâne în sprijinul regelui George al II-lea.

Înălțarea eșuează, iar Maestrul este declarat mort. Henry devine moștenitorul moșiei, deși nu preia titlul de stăpân al fratelui său. La insistențele lui Laird (tatăl lor), logodnica Stăpânului, cu inima frântă, se căsătorește cu Henry pentru a reface averea familiei Durie. Trec câțiva ani, timp în care Henry este defăimat pe nedrept de orășeni pentru că a trădat răscoala. Familia sa îl tratează cu indiferență totală, întrucât soția și tatăl său își petrec timpul plângându-l pe favoritul căzut. Henry, un om temperamental, suportă nedreptatea în liniște, trimițând chiar bani pentru a întreține amanta abandonată a fratelui său, care abuzează de el cu cruzime, și pe copilul acesteia, despre care ea susține că este bastardul fratelui său.