Evaluare:
Cartea lui Rosi Braidotti „The Posthuman” prezintă o perspectivă complexă și interdisciplinară asupra conceptului de condiție postumană, abordând ramificațiile filosofice, etice și sociale. În timp ce mulți cititori o găsesc provocatoare și autoritară, stilul său academic dens și referințele ezoterice o fac dificilă pentru unii, în special pentru cei care nu sunt familiarizați cu teoreticienii cheie discutați.
Avantaje:Stil de scriere rapid și clar care transmite eficient idei complexe.
Dezavantaje:Captivantă pentru studenții interdisciplinari de nivel universitar și postuniversitar care caută teorii de ultimă oră.
(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)
Cartea The Posthuman oferă atât o introducere, cât și o contribuție majoră la dezbaterile contemporane privind postumanul. "A doua viață" digitală, alimentele modificate genetic, protezele avansate, robotica și tehnologiile de reproducere sunt fațete familiare ale societăților noastre legate la nivel global și mediate tehnologic. Acest lucru a estompat distincția tradițională dintre om și ceilalți oameni, expunând structura non-naturalistă a omului. Postumanul începe prin a explora măsura în care o mișcare postumanistă dislocă unitatea umanistă tradițională a subiectului. Mai degrabă decât să perceapă această situație ca pe o pierdere a stăpânirii de sine cognitive și morale, Braidotti susține că postumanul ne ajută să dăm sens identităților noastre flexibile și multiple.
Braidotti analizează apoi efectele crescânde ale gândirii post-antropocentrice, care cuprind nu numai alte specii, ci și durabilitatea planetei noastre ca întreg. Deoarece economiile de piață contemporane profită de pe urma controlului și comercializării a tot ceea ce trăiește, acestea duc la hibridizare, ștergând distincțiile categorice dintre om și alte specii, semințe, plante, animale și bacterii. Aceste dislocări induse de culturile și economiile globalizate permit o critică a antropocentrismului, dar cât de fiabile sunt ele ca indicatori ai unui viitor durabil?
The Posthuman se încheie prin analizarea implicațiilor acestor schimbări pentru practica instituțională a științelor umaniste. Braidotti subliniază noile forme de neoumanism cosmopolit care apar din spectrul studiilor postcoloniale și rasiale, precum și din analiza de gen și ecologism. Provocarea condiției postumane constă în a profita de oportunitățile de a crea noi legături sociale și de a construi comunități, urmărind în același timp durabilitatea și emanciparea.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)